Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Carrie (film)

Joia trecuta am fost invitata la avanpremiera filmului Carrie, asa ca desi nu prea ma dau in vant dupa cartile si filmele horror, mi-am zis ca e vremea sa fac indirect cunostinta cu opera lui Stephen King, considerat unul dintre cei mai buni autori din domeniu.

Povestea:
Inceputul filmului te introduce imediat in atmosfera horror pentru ca o mama exagerat de religioasa naste si aproape isi omoara copilul. Totusi, ceva o opreste, asa ca ani mai tarziu, Carrie devine o tanara timida, retrasa si diferita din cauza educatiei primite acasa, dar care isi doreste din tot sufletul sa fie la fel ca toti ceilalti.
Aici intra in scena adolescentii rautaciosi din liceul ei, care nu scapa nicio ocazie ca sa rada de ea, asa ca atunci cand ii vine ciclul la dusuri si se sperie pentru ca nu intelege ce i se intampla, colegele ei de clasa o umilesc, filmand momentul. Cam in aceeasi perioada, Carrie descopera ceva care ii da totusi putere, si anume faptul ca nu e diferita, ci speciala, deoarece are puteri telekinetice. In plus, una dintre fetele care au ras de ea are mustrari de constiinta si isi convinge prietenul sa o duca pe Carrie la balul de absolvire. Insa in calea noptii ei perfecte stau mama ei si colegii gelosi, care ar putea face pe oricine sa isi iasa din fire.

Parerea mea:
La sfarsitul filmului, am avut cateva minute bune in care am incercat sa rationalizez ce am vazut si n-am reusit. Poate m-am obisnuit cu filmele cu adolescenti in care tinerii buni sunt in mod evident buni si cei rai sunt in mod evident rai, insa in Carrie, delimitarile dintre cele doua se amesteca, toata lumea reactioneaza exagerat si pana la urma, nu e o poveste pe care - admitand ca telekinezia exista - sa o poti transpune in realitate.

Totusi, am avut ceva timp ca sa incerc sa interpretez filmul si cred ca pana la urma, toate exagerarile au fost facute intentionat, tocmai pentru a scoate in evidenta problemele care pot sa apara intr-un liceu si prin extrapolare, in orice situatie in care sunt implicati mai multi oameni. Invidia, gelozia, rautatea, toate ies la iveala mai devreme sau mai tarziu, mai evident sau nu si daca oamenii se ghideaza dupa aceste sentimente cand actioneaza, lucrurile scapa de sub control.

Cert e ca dupa ce am avut timp sa "diger" filmul, mi s-a parut o abordare interesanta, asa ca am de gand sa citesc si romanul, mai ales ca weekend-ul acesta, are 40% reducere pe site-ul nemira.ro [link].

Trailer:

3 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.