Astazi aveam de gand sa va prezint recenzia celei de-a doua carti pe care am citit-o in concediu (Postasul de David Brin), insa ieri a aparut impreuna cu Gazeta Sporturilor primul volum al seriei Melania Lupu de Rodica Ojog-Brasoveanu. Il mai citisem, cu niste ani in urma, insa n-am putut sa ma abtin si l-am recitit si mi-a placut (din nou) atat de mult incat vreau sa incerc sa va conving ca e o lectura care nu trebuie ratata.
Rezumat:
Intr-un imobil din Strada Crăiţei se sparge o teava de apa. Nimic iesit din comun, pana cand locatarii incearca sa mute un scrin vechi, in interiorul caruia gasesc ascunse doua tablouri, Vanatorul lui Rembrant si Femeia cu evantaiul, pictata de Goya. Imediat, cei 5 vecini devin parteneri, insa incep sa moara unul cate unul, otraviti cu cianura. De fiecare data, cei ramasi in viata sunt fortati sa ascunda cadavrele si sa inventeze povesti credibile pentru Militie, astfel incat sa poata vinde nestingheriti tablourile. Insa e greu sa-ti pastrezi luciditatea si sangele rece atunci cand stii ca unul dintre vecinii tai e un asasin... si ca tu ai putea fi urmatoarea victima.
My view:
Intotdeauna mi s-a parut ca a citi o carte politista inseamna un fel de pariu intre autor si cititor. Autorul stie de la inceput cine e criminalul, de ce si cum e comisa crima, insa scopul lui e sa te tina lipit de carte, asa ca, la fel ca un criminal, ascunde detaliile. Desigur, lasa si indicii. Unii lasa mai multe, altii incearca sa le ascunda pe toate (insa chiar si absenta suspiciunilor devine suspicioasa la un moment dat). Cititorul incearca sa descopere criminalul inainte de final, exact ca politistul din carte. Tocmai de asta, nu mi-a placut niciodata sa recitesc un roman politist. Stiind cine e vinovatul, mi se parea ca citesc degeaba.
Cartile Rodicai Ojog Brasoveanu, insa, le-am recitit mereu cu placere, in special pe cele din seria Melania Lupu. Batranica e pur si simplu fermecatoare! Cand am recitit Cianura pentru un suras, stiam deja ce si cum se intampla - apropo, procedeul e extrem de invetntiv! - insa am fost captivata din nou, si chiar stiind cine e vinovat, n-am gasit vreun indiciu ca sa trag concluzia mai devreme. In plus, in romanele politiste din seria Melania Lupu nu e vorba doar despre gasirea criminalului, despre indicii si fapte. Mult mai interesante sunt conversatiile dintre Cristescu si Melania, doua personaje extrem de inteligente, care stiu sa se joace unul cu celalat intr-un duel verbal superb.
Daca va plac cartile politiste, nu ratati aceasta serie. Va va pune mintea la contributie, va garantez. Iar daca nu ati citit carti politiste, incercati-le pe acestea. O sa va vrajeasca!
Rezumat:
Intr-un imobil din Strada Crăiţei se sparge o teava de apa. Nimic iesit din comun, pana cand locatarii incearca sa mute un scrin vechi, in interiorul caruia gasesc ascunse doua tablouri, Vanatorul lui Rembrant si Femeia cu evantaiul, pictata de Goya. Imediat, cei 5 vecini devin parteneri, insa incep sa moara unul cate unul, otraviti cu cianura. De fiecare data, cei ramasi in viata sunt fortati sa ascunda cadavrele si sa inventeze povesti credibile pentru Militie, astfel incat sa poata vinde nestingheriti tablourile. Insa e greu sa-ti pastrezi luciditatea si sangele rece atunci cand stii ca unul dintre vecinii tai e un asasin... si ca tu ai putea fi urmatoarea victima.
My view:
Intotdeauna mi s-a parut ca a citi o carte politista inseamna un fel de pariu intre autor si cititor. Autorul stie de la inceput cine e criminalul, de ce si cum e comisa crima, insa scopul lui e sa te tina lipit de carte, asa ca, la fel ca un criminal, ascunde detaliile. Desigur, lasa si indicii. Unii lasa mai multe, altii incearca sa le ascunda pe toate (insa chiar si absenta suspiciunilor devine suspicioasa la un moment dat). Cititorul incearca sa descopere criminalul inainte de final, exact ca politistul din carte. Tocmai de asta, nu mi-a placut niciodata sa recitesc un roman politist. Stiind cine e vinovatul, mi se parea ca citesc degeaba.
Cartile Rodicai Ojog Brasoveanu, insa, le-am recitit mereu cu placere, in special pe cele din seria Melania Lupu. Batranica e pur si simplu fermecatoare! Cand am recitit Cianura pentru un suras, stiam deja ce si cum se intampla - apropo, procedeul e extrem de invetntiv! - insa am fost captivata din nou, si chiar stiind cine e vinovat, n-am gasit vreun indiciu ca sa trag concluzia mai devreme. In plus, in romanele politiste din seria Melania Lupu nu e vorba doar despre gasirea criminalului, despre indicii si fapte. Mult mai interesante sunt conversatiile dintre Cristescu si Melania, doua personaje extrem de inteligente, care stiu sa se joace unul cu celalat intr-un duel verbal superb.
Daca va plac cartile politiste, nu ratati aceasta serie. Va va pune mintea la contributie, va garantez. Iar daca nu ati citit carti politiste, incercati-le pe acestea. O sa va vrajeasca!
Cum nu sunt mare fana a cartilor politiste si rar am gasit un astfel de roman care sa-mi placa, nu am dat prea multa atentie seriei "Melania Lupu" atunci cand am aflat despre aparitia lor cu ziarul. Poate o sa-i dau totusi o sansa candva, macar pentru lupta psihologica dintre Cristescu si Melania de care ai pomenit in recenzie.
RăspundețiȘtergereAm citit primele trei volume din seria Melania Lupu și îmi plac mult. Melania mi se pare genială, cu Mirciulică al ei, iar uneori îmi pare rău de săracul Cristescu, dar și el e un personaj simpatic :)
RăspundețiȘtergeresi eu tot primele 3 volume le-am citit si sunt geniale, sunt singurele carti pe care daca le recitesc chiar daca stiu criminalul tot au farmec, o sa fac rost si de celelalte volume este o serie care merita sa fie citita macar o data in viata de catre pasionati dar si de catre cei care debuteaza cu cititiul unui astfel de roman-politist
Ștergerecartile rodicai ojog-brasoveanu fac parte din acea categorie de carti care te fac sa zambesti la fiecare pagina, iar melania lupu este un personaj inedit, absolut fascinant, de o inventivitate uimitoare.
RăspundețiȘtergereeste un roman captivant si o lectura cat se poate de placuta, insa nemira mi se pare ca ii face o nedreptate utilizand o asemenea imagine pe coperta. "cianura pentru un suras" nu e un roman despre femei fatale, despre spioni ai razboiului rece care recurg mai curand la cianura decat sa divulge secrete de stat, asa cum sugereaza imaginea de pe coperta. e un roman despre imaginatia si inventivitatea unei femeie batrane, ale carei crime i-ar da batai de cap pana si celebrului hercule poirot...