Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Oferte  (click pe imagini pentru detalii)
Oferta Nemira
Oferta libris.ro

luni, 24 iunie 2013

Recenzie: Oceanul de la capatul aleii

Inca din clipa in care am inchis romanul lui Neil Gaiman, mi-am amintit un pasaj dintr-o carte citita recent si, dupa cateva minute de cautari, am regasit cartea ca sa il pot transcrie:

"In Evul Mediu, se zicea ca a te intalni in padure cu zane sau spiridusi era un lucru destul de comun. Dar, treptat, am evoluat, am devenit tot mai materialisti, mai pragmatici. Cei ce nu vedeau zanele le-au spus celorlalti: nu exista zane. Stiinta nu le poate admite, atat timp cat evenimentul aparitiei lor nu e repetabil la dorinta si masurabil. Copiii au invatat de la parinti ca zanele sunt doar o poveste, iar daca vedeau ceva neobisnuit, capatau convingerea ca li s-a parut. Treptat, nimeni n-a mai vazut nimic."
© Mircea Liviu Goga - Poporul pierdut - antologia Calatorii in timp - editura Nemira

Ca o paranteza, va recomand antologia Calatorii in timp, in special povestea lui Mircea Liviu Goga, care a fost una dintre preferatele mele. Revenind la Gaiman... Am ales acest citat ca sa incep discutia despre roman din simplul motiv ca rezuma destul de bine ideea de baza: lumea e un loc mult mai complicat decat credem noi si, uneori, pentru a vedea adevarul e nevoie de ochii unui copil.

Tocmai de aceea, povestea este narata la persoana I de catre un baietel care descopera in vecini o familie care a venit din alta lume, o batrana care a asistat la crearea Universului, un iaz care e de fapt un ocean, o creatura care se infiltreaza in viata familiei lui, incercand sa o destrame, pasari care se pot hrani cu materia din care e facuta lumea si o fetita care ii devine prietena si il face sa ia parte la o gramada de aventuri.

Romanul Oceanul de la capatul aleii e scris cu inocenta si cu naturalete, o combinatie superba care te convinge repede sa abandonezi lumea reala in favoarea universului cartii si care te poarta inapoi in perioada copilariei, amintindu-ti sa judeci cu certitudinea instinctiva pe care adultii o numesc naivitate. Dar pana la urma...

"Uite, o sa-ti spun ceva important. Nici adultii nu arata ca niste adulti pe dinauntru. Pe dinafara, sunt mari si nepasatori si intotdeauna stiu de fac. Pe dinauntru arata la fel ca intotdeuna; la fel cum aratau cand erau de varsta ta. Adevarul e ca nu exista adulti. Nici macar unul in intreaga lume."
© Neil Gaiman - Oceanul de la capatul aleii - editura Paladin

Se spune ca doi oameni pot citi aceeasi carte, dar fiecare va fi citit alta poveste. Pentru mine, Oceanul de la capatul aleii a fost un roman despre prietenie, despre incredere si despre magia latenta din viata fiecaruia, insa pentru voi, povestea s-ar putea sa fie diferita... Asadar, nu pot decat sa va urez spor la citit!

4 comentarii:

  1. Din nou îmi ajunge numele lui Gaiman la urechi și mă gândesc tot mai tare că trebuie să citesc și eu una din cărțile lui, poate asta, de ce nu.
    Mersi pentru prezentare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Avand in vedere ca e prima carte a lui Gaiman pe care am citit-o si ca n-am de gand sa fie si ultima, pot sa spun din proprie experienta ca e o carte cu care e bine sa incepi sa citesti Gaiman :))

      Ștergere
  2. Imi place recenzia! felicitari! dar cel mai mult imi place citatul de la inceput extras de tine dintr-o alta carte, cu privire la ignorarea unui lucru care duce la crezul puternic ca acel lucru nu mai exista!

    RăspundețiȘtergere
  3. Se spune ca doi oameni pot citi aceeasi carte, dar fiecare va fi citit alta poveste.
    scrierea asta am folosit-o si eu intr-o compunere si nu imi dadeam seama de unde am luat-o , se pare ca tu erai autoarea, de la fraza asta stiu ca facusem o compunere tare draguta .Felicitari pentru alegerea cuviinteor

    RăspundețiȘtergere