Se pare ca reteta aleasa de Richelle Mead implica o carte foarte foarte "rece" urmata de una "in flacari". Pentru ca daca volumul 4 a fost definitia plictiselii, volumul 5 a fost diametral opus: mi-a placut mai mult decat toate volumele din serie. La un loc.
Rezumat:
Dimitri e in consinuate strigoi si se pare ca are de gand sa o omoare pe Rose. Sau cel putin asta spune. Intre timp, Rose s-a intors acasa, fara sa dea uitarii ideea ca exista totusi o cale de a readuce un strigoi la viata. Pacat ca singurul care cunoaste metoda e Robert Doru, frate cu nimeni altul decat Mr. Bad Guy din primele volume: monseur Victor Dashkov. Care e putin "prins" intr-o inchisoare de maxima securitate si nu planuieste sa spuna un cuvant despre fratele sau daca nu e eliberat.
Asa ca Rose, normal, il elibereaza. Victor ii duce frumos la Robert, care le spune ce vor sa stie. (Si cei doi frati reusesc si sa dispara fara urma). N-o sa prelungesc suspansul si o sa va spun ca Dimitri va redeveni dhampir. Abia dupa aceea lucrurile devin interesante, pentru ca tipul e distrus.
Si pe plan politic lucrurile devin interesante pentru ca se pune problema promulgarii unei legi care sa ii oblige pe dhampiri sa devina Gardieni de la varsta de 16 ani, in loc de 18, ceea ce starneste multe controverse. Pana la urma Rose ajunge sa fie acuzata de inalta tradare (nu va spun de ce, merita sa aflati asta citind).
My view:
Pentru actiune, romanul primeste o nota de trecere: la inceput e previzibil, dar spre final devine putin mai surprinzator. Pentru detaliile despre civilizatia vampirasilor, nota e putin mai ridicata, dar nu e nimic exagerat.
La nivel sentimental, insa, primeste felicitari. (Pana la urma, despre asta e vorba, pentru ca seria e romance, nu de actiune). Dupa "renastere", Dimitri e distrus si partea asta din poveste e bine pusa la punct: omul are toate motivele sa fie praf si pulbere, motivele sunt perfect logice si reies clar din fiecare gest sau cuvant. Oricine cu o farama de empatie ajunge sa-l compatimeasca din plin.
Singura opaca la suferinta lui e Rose, ceea ce nu ma mai mira pentru ca desi in 2 si 3 am avut o parere bunicica, uneori chiar buna, despre ea si despre maturizarea ei, s-a ales praful in 4 si mai ales acum, cand da dovada de un egocentrism iesit din comun. Doar ca in 5, spre deosebire de 4, nu mi-a mai displacut Rose pentru ca romanul e scris prost, ci pentru ca ea ca personaj e proasta. Si intre cele doua e o mare diferenta.
Adrien in continuare parca a avut parte de niste operatii pe creier intre volumele 3 si 4, insa acceptand asta, ca personaj, e reusit. Apreciez faptul ca desi la prima vedere pare un fraier - si Rose exact asa il trateaza - e de fapt mai puternic decat va fi ea in stare sa priceapa vreodata. O iubeste - nu mi-e clar de ce - si e dispus sa accepte multe din partea ei, dar nu o face ca un fraier amorezat care inchide ochii, ci face totul perfect constient ca Rose inca e indragostita de Dimitri. Uneori, mi se pare ca el vede lucrurile cu mult mai clar ca ea. Si chiar incep sa inteleg de ce personajul are fani, si mie incepe sa-mi placa.
Cat despre restul personajelor, singurul care mi-a atras atentia in mod deosebit a fost Abe Mazur, "taticul" lui Rose, mafiot pana in varful unghiilor ca atitudine si ca reputatie, dar cu mainile incredibil de curate, ceea ce mi se pare defintia succesului mafiot: sa fii capabil sa delegi activitatile "murdare" altora ca sa poti iesi mereu basma curata.
Oricum, per total, desi triunghiul amoros e clasic (o egoista enervanta si doi amorezati care o iubesc din motive care imi scapa), cartea e scrisa mult mai bine decat 4, unde actiunile personajelor contraziceau absolut tot ce se scria despre ele. In 5 nu mai e cazul, totul se leaga frumos si povestea e reusita, asa ca daca ati avut rabdare sa cititi volumul anterior, Limitele spiritului merita!
Rezumat:
Dimitri e in consinuate strigoi si se pare ca are de gand sa o omoare pe Rose. Sau cel putin asta spune. Intre timp, Rose s-a intors acasa, fara sa dea uitarii ideea ca exista totusi o cale de a readuce un strigoi la viata. Pacat ca singurul care cunoaste metoda e Robert Doru, frate cu nimeni altul decat Mr. Bad Guy din primele volume: monseur Victor Dashkov. Care e putin "prins" intr-o inchisoare de maxima securitate si nu planuieste sa spuna un cuvant despre fratele sau daca nu e eliberat.
Asa ca Rose, normal, il elibereaza. Victor ii duce frumos la Robert, care le spune ce vor sa stie. (Si cei doi frati reusesc si sa dispara fara urma). N-o sa prelungesc suspansul si o sa va spun ca Dimitri va redeveni dhampir. Abia dupa aceea lucrurile devin interesante, pentru ca tipul e distrus.
Si pe plan politic lucrurile devin interesante pentru ca se pune problema promulgarii unei legi care sa ii oblige pe dhampiri sa devina Gardieni de la varsta de 16 ani, in loc de 18, ceea ce starneste multe controverse. Pana la urma Rose ajunge sa fie acuzata de inalta tradare (nu va spun de ce, merita sa aflati asta citind).My view:
Pentru actiune, romanul primeste o nota de trecere: la inceput e previzibil, dar spre final devine putin mai surprinzator. Pentru detaliile despre civilizatia vampirasilor, nota e putin mai ridicata, dar nu e nimic exagerat.
La nivel sentimental, insa, primeste felicitari. (Pana la urma, despre asta e vorba, pentru ca seria e romance, nu de actiune). Dupa "renastere", Dimitri e distrus si partea asta din poveste e bine pusa la punct: omul are toate motivele sa fie praf si pulbere, motivele sunt perfect logice si reies clar din fiecare gest sau cuvant. Oricine cu o farama de empatie ajunge sa-l compatimeasca din plin.
Singura opaca la suferinta lui e Rose, ceea ce nu ma mai mira pentru ca desi in 2 si 3 am avut o parere bunicica, uneori chiar buna, despre ea si despre maturizarea ei, s-a ales praful in 4 si mai ales acum, cand da dovada de un egocentrism iesit din comun. Doar ca in 5, spre deosebire de 4, nu mi-a mai displacut Rose pentru ca romanul e scris prost, ci pentru ca ea ca personaj e proasta. Si intre cele doua e o mare diferenta.
Adrien in continuare parca a avut parte de niste operatii pe creier intre volumele 3 si 4, insa acceptand asta, ca personaj, e reusit. Apreciez faptul ca desi la prima vedere pare un fraier - si Rose exact asa il trateaza - e de fapt mai puternic decat va fi ea in stare sa priceapa vreodata. O iubeste - nu mi-e clar de ce - si e dispus sa accepte multe din partea ei, dar nu o face ca un fraier amorezat care inchide ochii, ci face totul perfect constient ca Rose inca e indragostita de Dimitri. Uneori, mi se pare ca el vede lucrurile cu mult mai clar ca ea. Si chiar incep sa inteleg de ce personajul are fani, si mie incepe sa-mi placa.
Cat despre restul personajelor, singurul care mi-a atras atentia in mod deosebit a fost Abe Mazur, "taticul" lui Rose, mafiot pana in varful unghiilor ca atitudine si ca reputatie, dar cu mainile incredibil de curate, ceea ce mi se pare defintia succesului mafiot: sa fii capabil sa delegi activitatile "murdare" altora ca sa poti iesi mereu basma curata.
Oricum, per total, desi triunghiul amoros e clasic (o egoista enervanta si doi amorezati care o iubesc din motive care imi scapa), cartea e scrisa mult mai bine decat 4, unde actiunile personajelor contraziceau absolut tot ce se scria despre ele. In 5 nu mai e cazul, totul se leaga frumos si povestea e reusita, asa ca daca ati avut rabdare sa cititi volumul anterior, Limitele spiritului merita!
Dură recenzie,în opinia mea.Eu consider că Rose e o eroină, nu o egoistă.Iar Dimitri are motivele lui să fie supărat, dar nici s-o ignore pe Rose nu e corect.
RăspundețiȘtergerePS:Mă bucur că a început să-ţi placă de Adrian, mai ales în volumul şase o să-l adori, la fel şi pe Abe, care nu este aşa de rău pe cât pare la început.
Sunt fana Abe inca de cand a aparut prima data, iar Adrian, repet, daca ignor faptul ca s-a schimbat radical fara vreun motiv anume, e simpatic.
ȘtergereCat despre Dimitri si ce face el... Mie mi se pare mai mult decat corect. Rose mi se pare egoista tocmai pentru ca nu vede ce e in fata ei: Dimitri o iubeste si desi nu inteleg de ce, e evident. Fiecare gest sau cuvant pe care el i-l spune ei e incarcat cu o iubire pe care ea pur si simplu n-o pricepe.
Dureros e ca el nu vrea s-o ignore, vrea s-o scoata din viata lui si nu poate. Si e "corect" pentru ca el nu numai ca isi aminteste cat rau i-a facut, ci se simte responsabil pentru durerea pe care i-a cauzat-o. Problema lui e ca nu are incredere in el, ii e frica de faptul ca "strigoiul" ar putea reveni si ii e frica sa nu-i faca rau din nou lui Rose. Asa ca are toate motivele sa vrea ca ea sa stea departe de el.
Nu zic ca ea ar trebui sa faca asta, spun doar ca ar trebui sa uite putin de ea si sa inteleaga motivele din spatele respingerii lui si sa-l ajute nu sa uite, ci sa accepte, sa se ierte si sa isi recapete increderea in el insusi pentru ca de asta are nevoie.
Ori ea doar face pe ranita si fuge la Adrien, pe care sa fim seriosi, nu il iubeste, il foloseste. In plus, afirma sus si tare ca ea il intelege cel mai bine pe Dimitri, dar nu poate sa priceapa refuzul lui. Asa ca mie Rose mi se pare egoista si putin cam insensibila.
Insa cartea e superba tocmai pentru ca desi Rose povesteste totul prin prisma ei si desi ea e opaca, dragostea si drama lui Dimitri tot sunt evidente pentru cititori si pe mine cel putin m-a sensibilizat. Ceea ce pana la urma e si scopul unei astfel de carti: sa te faca sa simti ceva. Asa ca imi pare rau daca recenzia a sunat dur, cartea mi-a placut. Rose insa nu.
Se pare că ești foarte în temă cu seria și te-a captivat bine.
ȘtergereAm inceput-o asteptandu-ma sa nu-mi placa, si pana la urma mi-a intrat pe sub piele si a ajuns sa ma intereseze ce urmeaaza sa se intample cu personajele. Ca dovada, vorbesc despre ele de parca ar fi oameni :))
Ștergeresincera sa fiu....nu imi place Academia Vampirilor, de fapt nu am citit-o inca, insa poate ca mi-ar placea daca o incerc...cine stie
RăspundețiȘtergereNu stii niciodata , gusturile oamenilor sunt diferite
ȘtergereÎntr-adevăr gusturile sunt extrem de variate și mulți scriitori știu să profite de acest lucru, sau știu să conducă gusturile cititorilor spre ceea ce scriu ei.
Ștergerepentru cei care se lasa usor influentati, dar cum eu sunt o persoana greu de convins, nu stiu daca functioneaza:))
Ștergereeu sunt genu ala cu pata , daca-mi pica pata pe o care ii musai da musai s-o iau
Ștergereasa mi-a picat mie pe o serie de curand
Ștergereeu am mai multe nu numai una:))
ȘtergereEu inca n-am citit seria asta , da sunt curioasa s-o citesc , am citit multe comentarii si pro si contra
RăspundețiȘtergereeu cand aud de pareri contra le citesc foarte bine sa vad daca ma deranjeaza si pe mine, si astfel imi dau seama daca sa le citesc sau nu.
ȘtergereEu nu prea ma iau dupa ele .. doar asa informativ
Ștergerebineinteles ca doar parerea mea conteaza cel mai mult
Ștergeremmmm inca nu i-a venit randul si nici nu o sa-i vina prea curand acestei seriii pur si simplu nu ma tenteaza, am primul volum ebook dar am foarte multe volume in format tiparit pe care trebuie sa le termin de citit de aceea nu ma incumet sa o citesc
RăspundețiȘtergere