Vei fi acolo? - Guillaume Musso
Desi aceasta carte nu apare pe lista celor pe care le-am luat cu mine la mare, am gasit-o in bagajul de carti si, cum abia terminasem de ras/plans, mi-am zis ca pot sa mai citesc inca ceva romance, mai ales cand cartea combina iubirea cu calatoria temporala. Totusi, ma asteptam la un "chick flick" in care barbatul care a trait o viata goala se intoarce in trecut si-si convinge eul tanar sa se impace cu Ea, in final reuseste si se intoarce in prezent pentru a se trezi alaturi de Ea la aniversarea nuntii lor.
Insa povestea din carte e departe de asta, departe de ceva scris doar ca sa scrii, departe de o poveste previzibila trasa la xerox.
Elliot - un chirurg de 60 de ani cu cancer in faza terminala - ajuta un copil dintr-o tara subdezvoltata, facandu-i o operatie care il va ajuta sa traiasca o viata relativ normala. Recunoscator, un batran din sat il intreaba care e cea mai arzatoare dorinta a lui. Doctorul raspunde ca si-ar dori sa o revada pe Ilena, femeia pe care a iubit-o, care a murit cu 30 de ani in urma, asa ca batranul ii ofera 10 pilule (normal, fara instructiuni de folosire).
In scurt timp, Elliot isi da seama ca pilulele il poarta cu fix 30 de ani in urma si chiar se intalneste cu eul lui tanar, dar spre deosebire de un chick flick, doctorul nu vrea sa schimbe nimic, vrea doar s-o revada cateva clipe pe Ilena. Cel care vrea sa schimbe lucrurile e eul lui tanar, care , punand lucurrile cap la cap, intelege ca ceva grav s-a intamplat cu relatia lui si nu suporta gandul de a o pierde pe Ilena... insa Elliot nu vrea sa schimbe trecutul, pentru ca asta ar insemna ca el sa-si piarda fiica (Angie are 20 de ani, deci s-a nascut la 10 ani dupa moartea Ilenei si Elliot e constient ca nu s-ar fi nascut niciodata daca Ilena ar fi ramas in viata lui).
Asadar, deoarece doctorul e un barbat incapatanat, niciunul dintre "ei" nu vrea sa renunte la propria idee, insa orice s-ar intampla, unul dintre cei doi trebuie sa piarda pe cineva, insa pe langa intrebarea evidenta "cine va pierde?" exista si intrebarea "si pe langa ei doi, cine va fi afectat de schimbarea destinului?", doua intrebari care te impiedica sa lasi cartea jos.
Din punct de vedere al calatoriilor temporale, multe detalii "scartaie", se pot gasi destule puncte slabe si se creaza destule paradoxuri, dar cartea nu e SF, ci un roman de dragoste, iar la acest capitol exceleaza, talentul autorului tinandu-te lipit de carte (si asa te prajesti pe spate...), asa ca v-o recomand, mai ales pentru finalul surprinzator.
Desi aceasta carte nu apare pe lista celor pe care le-am luat cu mine la mare, am gasit-o in bagajul de carti si, cum abia terminasem de ras/plans, mi-am zis ca pot sa mai citesc inca ceva romance, mai ales cand cartea combina iubirea cu calatoria temporala. Totusi, ma asteptam la un "chick flick" in care barbatul care a trait o viata goala se intoarce in trecut si-si convinge eul tanar sa se impace cu Ea, in final reuseste si se intoarce in prezent pentru a se trezi alaturi de Ea la aniversarea nuntii lor.Insa povestea din carte e departe de asta, departe de ceva scris doar ca sa scrii, departe de o poveste previzibila trasa la xerox.
Elliot - un chirurg de 60 de ani cu cancer in faza terminala - ajuta un copil dintr-o tara subdezvoltata, facandu-i o operatie care il va ajuta sa traiasca o viata relativ normala. Recunoscator, un batran din sat il intreaba care e cea mai arzatoare dorinta a lui. Doctorul raspunde ca si-ar dori sa o revada pe Ilena, femeia pe care a iubit-o, care a murit cu 30 de ani in urma, asa ca batranul ii ofera 10 pilule (normal, fara instructiuni de folosire).
In scurt timp, Elliot isi da seama ca pilulele il poarta cu fix 30 de ani in urma si chiar se intalneste cu eul lui tanar, dar spre deosebire de un chick flick, doctorul nu vrea sa schimbe nimic, vrea doar s-o revada cateva clipe pe Ilena. Cel care vrea sa schimbe lucrurile e eul lui tanar, care , punand lucurrile cap la cap, intelege ca ceva grav s-a intamplat cu relatia lui si nu suporta gandul de a o pierde pe Ilena... insa Elliot nu vrea sa schimbe trecutul, pentru ca asta ar insemna ca el sa-si piarda fiica (Angie are 20 de ani, deci s-a nascut la 10 ani dupa moartea Ilenei si Elliot e constient ca nu s-ar fi nascut niciodata daca Ilena ar fi ramas in viata lui).
Asadar, deoarece doctorul e un barbat incapatanat, niciunul dintre "ei" nu vrea sa renunte la propria idee, insa orice s-ar intampla, unul dintre cei doi trebuie sa piarda pe cineva, insa pe langa intrebarea evidenta "cine va pierde?" exista si intrebarea "si pe langa ei doi, cine va fi afectat de schimbarea destinului?", doua intrebari care te impiedica sa lasi cartea jos.
Din punct de vedere al calatoriilor temporale, multe detalii "scartaie", se pot gasi destule puncte slabe si se creaza destule paradoxuri, dar cartea nu e SF, ci un roman de dragoste, iar la acest capitol exceleaza, talentul autorului tinandu-te lipit de carte (si asa te prajesti pe spate...), asa ca v-o recomand, mai ales pentru finalul surprinzator.
Uite o carte de Musso pe care încă nu am citit-o; înțeleg că nu ar trebui să o ratez. Într-adevăr francezul scrie extrem de bine și dă totdeauna cărților sale niște note fantasy-SF care subliniază și îmbogățesc frumoasele povești de dragoste de la baza fiecărui roman. La fel e cu „...și după”, „Ce-aș fi eu fără tine?” ori „Fata de hârtie”.
RăspundețiȘtergereÎl recomand alături de Cecelia Ahern ori Nicholas Sparks.
Fata de hartie l-am bifat (mi-a placut ceva mai mult subiectul pentru ca mi s-a parut mai interesanta ideea ca personajul dintr-o carte a prins viata decat cea cu calatoriile temporale, dar asta e ceva subiectiv) si Ce-as fi eu fara tine? o sa mi-o iau, probabil, la urmatorul targ de carte pentru ca si mie imi place mult cum scrie Musso :).
RăspundețiȘtergereNu am încercat nimic de Guillaume Musso, dar am auzit că are nişte creaţii uimitoare. "Vei fi acolo?" şi "Fata de hârtie" sună cel mai bine şi cred că o să mi le iau în viitorul apropiat:). Foarte drăguţă recenzia.
RăspundețiȘtergereDee.
Ma bucur ca ti-a placut si iti recomand ambele carti pe care le-ai mentionat, mie mi-au placut foarte mult, mai ales finalurile, Musso a reusit sa ma surprinda de ambele dati :).
RăspundețiȘtergeream citit Fata de hartie si mi-a placut foarte mult. In schimb Ce as fi eu fara tine hmm nu prea m-a impresionat
RăspundețiȘtergere@ Elena G:Promit o recenzie cât mai curând la „Ce-aș fi eu fără tine?”, urmărește-mi blogul și ne putem confrunta părerile acolo.
RăspundețiȘtergereLa Musso îmi place cum îmbină el realitatea cu fantezia ;)
@okSorin. Recunosc ca am tras cu ochiul pe blogul tau si foarte multe din cartile recenzate de tine se gasesc pe lista cartilor ce vreau sa le citesc.
RăspundețiȘtergereNu-mi spubne , nu-mi spune , finalul !
RăspundețiȘtergereSper totusi ca va avea happy end , pentru ca chiar nu as rezista la un final tragic :((
Nu stiam cartea dar imi place foarte mult recenzia ta, este o carte pe carte categoric n-o voi rata
RăspundețiȘtergerestiam de existenta cartii si e pusa pe lista mea de must have must read
RăspundețiȘtergere