Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

luni, 6 august 2012

Book Lovers Challenge #6

Dacă ți-ai dori într-o zi să scrii o carte, care ar fi subiectul ei, și ce imagine ai dori să fie folosită pentru copertă? Arată-ne imaginea.

Cineva mi-a spus odata ca un bun scriitor este bun cu orice instrument de scris in mana si pe orice lucru numai bun de mazgalit, mai pe scurt: un scriitor mereu scrie cu inima, ci nu cu mana.
Pornind de la premisa asta, mi-am ascultat inima si am inchis ochii lasandu-mi imaginatia libera ca pasarea cerului. In mai putin de cateva secunde, ma aflam intr-o sala de bal unde o tanara statea trista si privea un barbat cu coada ochiului din celalalt colt al salii. Era trist, iar faptul ca ea nu putea sa faca nimic pentru a-l face sa zambeasca ii sfasia inima. Apoi am privit cu atentie barbatul pe care tanara il privea cu lacrimi in ochi: avea un pahar de sampanie si era imbujorat, cu ochii arzand. Cealalta mana o avea stransa pumn pe langa el, de fiecare data cand cineva o felicita alaturi de noul ei logodnic. Ca si cum un fulger ar lumina o casa parasita si fara pic de lumina in ea, am inteles despre ce e povestea si unde se petrece: intre secolele XVII si XIX, iar logodna care distrugea aparent trei vieti fusese una aranjata de parintii celor doi.
Cu grija, m-am strecurat printre cuplurile sralucitoare care valsau si radeau, ba unul dintre ele a trecut prin mine. Da, sunt o fantoma prinsa in povestea care se desfasoara in capul meu. Asta insemna ca eu eram papusarul, iar toti cei de acolo marionetele mele. I-am privit pe cei doi si am simtit cum mi se face mila de ei. „Nu pot scrie despre un asemenea lucru!” Dupa aceea mi-am amintit ce mi-a spus Adina Speteanu „un scriitor in cartea lui poate fi cine vrea si sa faca ce vrea”. Am inchis ochii si cand i-am deschis in cadrul usii statea o tanara care radia. Am privit-o cum se strecura in sala de bal precum o felina si cum s-a dus la tanarul abatut din colt. L-a invitat la dans, iar acesta a acceptat. Curand si fericitul cuplu a inceput sa danseze, iar in mai putin de cateva secunde, noua tanara a facut schimb cu sarbatorita de parteneri si acum priveam cum cei patru zambeau si pareau atat de bucurosi.
Nu m-am putut abtine sa nu mustacesc vazandu-i pe cei patru, insa totul parea mult prea usor, iar asta incepea sa devina plictisitor. Trebuia sa se mai intample ceva, insa nu-mi dadeam seama ce. Poate ca lipsea ceva ce nu ar fi trebuit sa lipseasca.
Am deschis ochii si am privit biblioteca din fata mea, iar ochii mi-au picat pe una din cartile mele preferate cu coperta rosie, de unde o fata imbracata in rochie rosu din satin ma privea incruntata. „Asta lipsea”, mi-am spus lovindu-ma peste frunte. „Personajul negativ care sa puna bete in roate. Dar cine sa fie?”
M-am intors la bal si de data asta eram si eu imbracata adecvat intr-o rochie albastra lunga cu volanase si am privit toate persoanele din sala: o tanara imbracata in lila care semana extrem de mult cu tanarul logodit, chicotea cu niste persoane in varsta, probabil rude de-ale eroinei, un alt tanar privea scena in timp ce invartea un pahar in fata ochilor sai si mustacea, in timp ce-si strecura mana pe talia unei tinere blonde cu priviri inghetate. La inceput m-am gandit la vampiri, dar apoi mi-am amintit ca in lumea aceea, vampirii si fantomele nu au ce cauta. Surprinsa mi-am dat seama ca oricine putea sa fie personajul negativ, chiar si tanara aceea care nu parea sa aiba mai mult de saisprezece ani putea sa fie cea care dorea raul eroilor mei. Pe chip mi-a aparut un zambet strengaresc, pe care l-am ascuns in spatele evantaiului, cu siguranta presa newyorkeza din acea vreme va avea multe de comentat, pentru ca aparent trei familii din inalta societate ascund enorm de multe secrete, iar eu aveam sa le dezvalui pe toate cititorilor mei.

10 comentarii:

  1. Sună bine de tot, Andra, există și o continuare? Mi-ar plăcea să citesc mai multe despre personajele tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sorin, exista un manuscris care este incercarea mea de a scrie o cartea :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Așa mă gândeam și eu, deoarece îmi aminteam că ai menționat cândva în trecut pe forum. În momentul în care ți-am văzut postul, am făcut conexiunea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Oh da...inca lucrez la ea si cred ca stii cum e cand nu iti place cum iese un paragraf, stergi tot si o iei de la inceput, motiv pentru care sunt atat de in urma cu actiunea. Am scris capitolul intai de cel putin cinci ori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Te înțeleg perfect. Numai că eu mi-am cam abandonat proiectele în ultima vreme.
    Căutarea unui job e primordială! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. inceput povestii e doarte frumos! Si se anunta misterios ...fara fantome si vampiri cine va fi personajul negativ ? Imi place!

    RăspundețiȘtergere
  7. Waw ! Chiar te pricepi ! Maine poimaine ma trezesc ca-ti gasesc cartea pe rafturile unei librarii :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Cata imaginatie, sper sa iti gasesc cartea pe raftul librariilor.
    Eu am multe idei, dar scriu 3-4 pagini si apoi gata, imi vine alta idee si alta si pe celelalte nu le pot continua

    RăspundețiȘtergere
  9. Faptul ca ai ales sa plasezi actiunea undeva in trecut deja ma face sa fiu un fan al cartii tale inca nescrise :)

    RăspundețiȘtergere
  10. o carte pentru copii care sa aiba o coperta colorata cu personajul principal sau un roman de dragoste, poate chiar un thriller dar nu m-am gandit inca la coperta, fiindca nu stiu icna subiectul dezvoltat

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.