Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

luni, 9 iulie 2012

Fuga vanatorului (recenzie)

Pentru cei care urmaresc acest blog, motivul pentru care mi-am cumparat si am citit aceasta carte este evident: sunt fana GRRM. Normal, am avut si alte motive, cum ar fi ca eram extrem de curioasa sa vad cum arata un roman scris "la sase maini".

Si acesta arata superb. Diferente de stil eu n-am observat (dar actiunea e atat de fascinanta incat poate mi-au scapat), romanul este perfect unitar si ideea care i-a stat la baza este pur si simplu splendida. Ramon, un colonist de pe planeta Sao Paulo se trezeste in intuneric, lipsit de simturi, chiar lipsit de corp. Incet, una cate una, amintirile isi gasesc locul in mintea lui si rememoreaza faptul ca a fost rapit de extraterestrii (si nu de o specie cunoscuta, cum sunt, spre exemplu, enyezii, cei care i-au dus pe oameni printre stele).

Este "trezit" din aceatsa stare si dus in fata "liderului" extraterestrilor care, desi ii vorbeste intr-o limba inteligibila, are o logica si o gandire care lui Ramon ii sunt straine, asa ca ceea ce spune monstrul este, practic, de neinteles. Tot ceea ce pricepe Ramon este ca acum trebuie sa joace rolul unui caine de vanatoare si sa ajute extraterestrii sa gaseasca un alt om care i-a descoperit. Si ideea de caine de vanatoare devine desavarsita in momentul in care Ramon capata un insotitor extraterestru care ii infige o lesa organica in gat, lesa prin care ii poate provoca durere cand nu se supune.

Totusi, extraterestrul nu este familiarizat cu nimic din ceea ce inseamna a fi om, asa ca Ramon, solidar cu omul pe care il vaneaza si pe care nu il cunoaste, incearca sa traga de timp pentru ca omul sa reuseasca sa ajunga la civilizatie si sa anunte descoperirea extraterestrilor. Totusi, in cursul vanatorii, Ramon descopera ca il cunoaste pe omul vanat, si il cunoaste foarte bine... Moment in care autorii incep sa-si dovedeasca ingeniozitatea fara margini si in care isi etaleaza talentul de a scrie SF.

Ceea ce m-a fascinat la acest roman a fost exact asta: rasturnarile de situatie bulversante, dar si tot ceea ce implica ele, si anume ocazia de a studia natura umana, motivatia oamenilor de a ucide, "scuzele" pe care si le gasesc cand curma o viata, dar si spiritul de sacrificiu care le confera totusi umanitate.

Asadar, Fuga vanatorului este un roman SF captivant despre natura umana iese cel mai bine la iveala in cadrul contactelor oamenilor cu civilizatii straine. Recomand cartea aparuta la editura Nemira tuturor celor care gusta genul SF, deoarece nu cred ca va va dezamagi.

17 comentarii:

  1. Interesant și intrigant!!!
    Cu siguranță intră pe lista mea și cu prima ocazie o voi citi. Oricum îmi propusesem să citesc și altceva de GRRM decât arhicunoscuta lui serie, iar aceasta e o ocazie la fel de bună ca ori care alta.
    Mersi de sugestie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu imi doream sa mai citesc ceva in afara de binecunoscuta serie a Dunelor

      Ștergere
    2. "arhicunoscuta serie" despre care vorbea Sorin este Cantec de Gheata si Foc, serie scrisa de George RR Martin, nu "binecunoscuta" serie Dune, care e scrisa de Frank Herbert....

      Ștergere
  2. Acum chiar ca vreau sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am inteles niciodata cum pot scrie mai multe persoane un roman . Ar trebui sa se distinga stilurile aparte ale scriitorilor , ori nu stiu . Nu imi pot imagina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cica astazi s-a scris in Bucuresti cel mai rapid rman din istorie are 50 de autori si va fi publicat de o editura in curand

      Ștergere
    2. Vreau si eu acel roman, desi cred ca e un talmes-balmes

      Ștergere
  4. Din cate am citit despre "istoria" scrierii acestui roman, l-a inceput Martin apoi, cand a ramas in pana, l-a continuat Dozois si cand si el a ramas in pana, romanul a fost "inrgopat" intr-un sertat pana cand a dat Abraham peste el si a reusit sa-l termine. Dupa care s-au intalnit si l-au aranjat.

    Nu stiu exact daca asta e sau nu povestea, insa stiu ca eu nu mi-am putut da seama unde se oprise un autor si unde incepea celalat.

    Poti sa incerci un roman scris de mai multi oameni (Si eu pe acesta ti-l recomand) ca sa vezi cum e ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta inseamna ca s-au completat foarte bine reciproc si ca sunt toti scriitori foarte buni

      Ștergere
    2. Hmmm... interesanta povestioara. Macar, nu sa cunoscut ca e continuata de altcineva si si-a pastrat firul locgic.

      Ștergere
  5. Cred ca eu sun singura contra acestui volum. Recenzia imi place, nu zic ca nu, dar cartea in sine nu ma atrage.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ubxkin sa-ti dau dreptate si sunt convinsa ca daca ai citi ceva de e; te-ai razgandi

      Ștergere
    2. Nu am nimic cu autorul, chiar sunt pro el daca se poate asa ceva :))
      Cartea aceasta nu ma atrage.

      Ștergere
    3. E ok, m-am obisnuit de mult cu ideea ca nu toata lumea e fan SF. Si ma bucur sincer ca in ciuda acestui fapt cititi si va mai si plac recenziile mele :)

      Ștergere
  6. imi place recenzia, subiectul cu extraterestrii insa.....nu stiu daca ma tenteaza

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.