Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

sâmbătă, 12 mai 2012

Wyrm (recenzie)

Profitand de reducerile de la editura Nemira, mi-am cumparat o carte pe care mi-o doream de mult timp: Wyrm de Orson Scott Card.

Marturisesc ca e una dintre putinele carti unde "am sarit in gol" (sau, mult mai potrivit, "I took a leap of faith") pentru ca nu m-am interesat despre ce e vorba, n-am citit nici macar o vaga descriere, ci pur si simplu am vrut s-o cumpar. Motivul (da, a existat unul) a fost autorul. Multumita lui Razvan, l-am descoperit pe Orson Scott Card si de atunci am incercat sa citesc tot ce mi-a picat in mana semnat de acest autor. (Cei care urmaresc blogul stiu ca deja am facut 2 recenzii pentru seria Intoarcerea acasa. Le puteti gasi aici si aici.)

Totusi, n-am gresit cand mi-am dorit/cumparat cartea pentru ca mi-a placut. Mult. Ideea de baza e naucitoare, pur si simplu iti taie respiratia: oamenii ajung pe o planeta unde toate fiintele vii au capacitatea de a se metamorfoza pentru a imita (si imbunatati) noile specii. Spre exemplu, pamantenii planteaza grau pe noua planeta si in scurt timp, "graul" rezultat din planetele originare de pe Imakulata este mai puternic, mai rezistent, mai hranitor... pe scurt, mai bun.

Insa aceste lucuri au fost uitate, alaturi de istoria celor 3 popoare "bastinase": geblingii care isi pot citi unul altuia gandurile, dwelfii care pot retine perfect unde au lasat un lucru si gauntii, sensibili la emotiile celorlalti. 343 de generatii dupa aterizarea oamenilor, nimeni nu mai stie ca ceea ce ii inconjoara e doar o iluzie, o imitatie amagitoare care nu mai are aproape nimic in comun cu vechiul Pamant, la fel cum nimeni nu stie sau nu-si pune problema originii celorlalte fiinte cu care impart lumea.

Si Patience, personajul central, nici nu are nevoie de aceste informatii pentru a-si face treaba. La doar 13 ani, fata devine asasinul personal al Heptarhului (titlul este echivalent cu cel de monarh). Si tot la 13 ani, ea afla ca este cea care trebuie sa indeplineasca o profetie antica si sa devina mama lui Kristos, cel care fie va salva lumea, fie o va distruge.

Ce faci atunci cand aflii ca ai fost crescuta pentru a indeplini sperantele a 343 de generatii dinaintea ta? Ce faci cand insasi corpul tau iti spune ca lucrul corect de facut, lucrul pe care ti-l doresti e sa-i dai nastere lui Kristos? Te supui dorintelor trupesti sau te impotrivesti incercand sa afli ce se va intampla daca profetia va fi indeplinita?

In loc de concluzie, o sa va las un citat care pe mine m-a impresionat enorm:

"-Sken, eu sunt facuta din hartie.
Sken o atinse cu blandete, magaind carnea rece si umeda a bratului ei cu un singur deget uscat.
-Carne si oase.
-Hartie. Impaturita in diverse moduri, luand orice orma vor ei sa iau. Mostenitoarea Casei Heptagon, fiica lui Peace, asasin, diplomat, dati-mi o forma, eu o s-o port, imi voi juca rolul, impaturiti-ma iar si iar, o sa fiu iubita lui, a celui care ma cheama, si daca vreodata pune mana pe mine o sa ma indoaie de atatea ori incat o sa dispar. [...] Daca cineva ma despatureste de tot? Ce as fi atunci?
-O straina, spuse Sken.
-Da, chiar si pentru mine.
-La fel ca toata lumea. [...] Toti suntem pliati si nimeni nu stie cine suntem de fapt. Dar eu stiu. Suntem toti identici, goi, bucati albe de hartie. Modul in care suntem impaturiti ne face diferiti. Noi suntem pliurile."


Nota: Citatul este preluat din Wyrm de Orson Scott Card, publicata la editura Nemira si tradusa de Roxana Brinceanu. Copyright © Nemira 2010, toate drepturile rezervate.

6 comentarii:

  1. interesant foarte interesant citatul..dar cine isi mai permite sa stea sa se analizeze? iti trebuie timp si o anumita stare sa mai stai in dialog cu tine insuti...se vede ca ti-a placut cartea

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar, cartea m-a impresionat foarte mult nu neaparat pentru actiune (finalul a fost putin cam plat din punctul asta de vedere), cat pentru toate ideile inglobate in cadrul textului si pentru ca dupa ce citesti cartea si chiar in timp ce o faci, incepi sa te gandesti, sa dialoghezi cu tine insuti, cum ai spus tu. Si faptul ca o carte reuseste sa te faca sa faci asta este absolut genial.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut mult citatul. Multumim pentru recenzie :X

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci, sa ii acord o sansa? Eu zic ca DA! Citatul din final ... O Doamne!

    RăspundețiȘtergere
  5. Waw ! Cu adevarat impresionanta ! Am sa tin minte autorul acesta .

    RăspundețiȘtergere
  6. si eu o sa il trec in memorie pe orson scott card si o sa imi cumpar si eu ceva de el, mi-au palcut recenziile tale facute la cartile autorului

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.