Hotul de carti (recenzie)

Aceasta nu este o poveste intunecata. Nu este o poveste despre nazism, Hitler, Germania sau razboi. Nu este o poveste despre omenie sau despre cruzime. Nu este o poveste despre moarte. Nu este nici macar o poveste despre o fata. Este o poveste despre cuvinte.

Mi-a luat ceva sa ma obisnuiesc cu stilul autorului, pentru ca e diferit. Deschideti cartea si veti intelege de la primele pagini. Ceea ce difera este ca Moartea - naratorul acestei povesti - nu foloseste cuvintele ca sa spuna o poveste. Nu actiunea e cea care conteaza. Cat despre suspans... nici macar nu incearca sa-l constuiasca. Ti se spune dinainte ce se intampla. Da, ti se poate intampla sa citesti sperand sa nu se intample totusi ceea ce sti ca se va intampla, dar nu de asta citesti. Citesti pentru ca Moartea picteaza.

Inca de la inceput se vorbeste despre culori, dar e mai mult de atat. Moartea pur si simplu foloseste cuvintele ca sa picteze povestea in fata ochilor tai. Si o picteaza nu doar pentru ochii tai, ci si pentru toate celelalte simturi. Vezi cuvintele. Le mirosi. Le auzi... E uimitor!

Dureaza o vreme pentru a te obisnui cu stilul, dar apoi ajungi in acel punct in care nu mai citesti doar ocazional, ci te agati cu mainile de carte si nu-i mai dai drumul. Hotul de carti nu e o poveste intunecata, dar e o poveste care trebuie citita. Nu neaparat pentru poveste in sine, ci pentru felul in care e spusa.
Lectura placuta!

Lansarea cartii Hotul de Carti, la Editura RAO

By A.B. Holy: Un vechi proverb egiptean spunea: "Nimic nu e mai misterios decat sa aduni carti ziua si sa le citesti noaptea" astfel, pe 15 Noiembrie, cand soarele a apus, impreuna cu Ghanda, colega mea de blog, am achizitionat "Hotul de Carti", carte lansata chiar in aceeasi zi de Editura RAO, in parteneriat cu Libraria Humanitas si Teatrul Masca.

Cartea este bazata pe o poveste reala, petrecuta in timpul "Domniei lui Hitler" care a pornit de la clasica poveste a adolescentului care a ajutat un everu, astfel murind amandoi, insa cu o mica schimbare a situatiei, protagonista fiind o fetita de 11 ani, care se trezeste in sanul unei noi familii si implicit intr-o noua viata. Actiunea este interesanta, iar naratorul original scoate cititorul din monotonie fiind....moartea.

De ce Lizelle este considerata hotul de carti si cum a invatat ea sa citeasca, neavand parte de o educatie solida? Hm...este o intrebare care mie si colegei mele, ne-a condus pasii spre Libraria Ktretzulescu, determinandu-ne sa savuram cele 60 de minute, de prezentare a cartii si de parcurgere a catorva pagini din aceasta.

By Ghanda: Am primit zilele trecute un telefon de la colega mea "de blog", ea invitandu-ma la lansarea unei carti de la editura RAO. Incantata de idee, am citit mailul in care era descrisa pe scurt cartea si m-am lasat convinsa. A doua zi, mergeam amandoua spre libraria unde avea loc lansarea.

Dupa cateva minute in care am facut fotografii, au urmat o scurta introducere si cateva cuvinte despre continutul cartii. Abia apoi am inteles de ce Teatrul Masca era trecut drept colaborator. Doi actori si-au facut aparitia si, intrand in "pielea" naratorului, ne-au citit cateva pasaje din carte. Suficient de mult cat sa ne trezeasca interesul (sau, cum am simtit atunci, acel "I must have/read this") si sa ne introduca in atmosfera cartii, dar totusi suficient de putin cat sa nu ne strice placerea lecturii.

Complet convinsa (a se citi "vrajita"), sunt mandra detinatoare (sau, mai bine zis, semi-detinatoare, avand in vedere ca eu si A.B. am cumparat impreuna un volum, dar momentan e la mine) a unui volum din "Hotul de carti", volum pe care astept cu nerabdare sa-l incep.

Lectura placuta!