Crime, testamente și o Apocalipsă ratată

Vineri seara, pe un fundal care amintea mai degrabă de miezul toamnei decât de luna august, o gașcă mare de curajoși am înfruntat ploaia și ne-am adunat în ceainăria La un ceai pentru a ne (re)întâlni cu scriitorul Dan Rădoiu în cadrul unui atelier de confecționat povești.


Dacă data trecută ne-am folosit de bilețele pentru a crea începutul poveștii lui Badea Banu, de data asta, „deblocatoarele inspirației” au fost cărțile de tarot, care ne-au furnizat o serie de idei: pentru că am tot tras cărți „de monede”, miza urma să fie o moștenire, pe care unul din personaje o lasă prin testament. De asemenea, am stabilit că urma să scriem o poveste polițistă. Totuși, spre deosebire de atelierul trecut, ideile se legau mai greu, grupul nu era chiar în acord, pluteau niște orgolii mari prin aer, așa că am încercat un exercițiu care presupunea ca fiecare să spună câte o frază pentru a continua povestea. Un fel de scriere în tandem, deși nimeni nu avea voie să anuleze ceea ce se spusese anterior.

N-am fost singura care a notat tot ce se spunea, dar pentru că unii vorbeau destul de repede, s-ar putea ca versiunile să difere, mai ales că mi-am luat libertatea să modific un pic notițele cât să aibă mai mult sens. Totuși, logica mea nu e și logica altora, așa că dacă e cineva care vrea versiunea brută, mă găsiți pe facebook și se rezolvă :) Între timp, versiunea nu-tocmai-brută o puteți citi aici: [link .gdoc] (Mulțumesc Andreei V. pentru că a fost „dictatoarea” mea - mi-a dictat cuvânt cu cuvânt ce notasem, ca transcierea să meargă mai repede.) Dacă e cineva care se simte inspirat și vrea să continue povestea, sunt sigură că Dan și Deea se vor bucura să le trimiteți versiunea finală.

Între timp, lăsând puțin deoparte cadavrul lui Mihai, ne-am întors la cărțile de tarot și, cum se întâmplă adesea când ai o cameră plină de oameni creativi, ideile s-au dus în altă direcție și în scurt timp, aveam personajele și intriga unei noi povești. Prima carte de tarot, „Judecata de apoi”, ne-a sugerat și protagonistul, dar și subiectul poveștii: La data fixată, Arhanghelul Gabriel sună din corn, anunțând Apocalipsa... doar că nu se întâmplă nimic spectaculos. Singurul afectat este un șmecheraș expert în alba-neagra, care cade secerat. În rest... nada, nimic, zero barat.

Între timp, în Iad e frig pentru că dracii au intrat în grevă, au eliberat sufletele, apoi au plecat în vacanță nu-se-știe-unde. Lucifer e sătul de toate, se plimbă cu RATB-ul prin București, iar The Mighty God se chinuie să-i pună bețe în roate lui Gabi pentru că, de fapt, nu există fonduri pentru Apocalipsă. Nu de alta, dar e complicat să mai trimiți molimi în secolul 21, cu medicina atât de avansată. Nici lăcuste nu prea se mai găsesc, le-au omorât pesticidele. O urticarie și vreo doi greieri e tot ce se găsește, așa că Apocalipsa trebuie să mai aștepte. Totuși, Gabi nu se lasă și mai sună din când în când din trâmbiță așa, de probă...

Vă dați seama că jumătate de oră, adăugând detalii suplimentare (precum un bodyguard-ninja-terminator pentru Arhanghel sau un lider ortodox care dă vina pe oamenii care nu țin post pentru defectarea trâmbiței) ne-am prăpădit cu toții... de râs. Și pentru că astfel de personaje promițătoare nu pot fi uitate într-un carnețel, Deea a strâns adresele de mail ale celor interesați să scrie în tandem, sub îndrumarea lui Dan, o povestire. Rezultatul o să fie disponibil pe site-ul Crux și eu una, abia aștept să văd ce iese.

Și că veni vorba de lucruri pe care le aștept cu nerăbdare, pentru că ambele ediții ale atelierului au fost un succes, acesta va fi transformat într-un eveniment periodic. Următoarea întâlnire are loc în septembrie și atât eu, cât și carnețelul meu de notițe suntem gata să mergem să aflăm din ce în ce mai multe detalii despre „bucătăria” scrierii unei povești.

O să vă țin la curent cu detaliile despre următoarea întâlnire și sper să ne (re)vedem în septembrie!