Lansare: Abația BD

Marți seara, în ceainăria Cărturești Verona a avut loc lansarea unei noi reviste de benzi desenate românești, Abația, care ilustrează romanul omonim semnat de Dan Doboș.


Sursă foto
Prima revistă BD românească pe care am cumpărat-o vreodată a fost revista Harap Alb continuă. Existau deja trei numere pe piață când am aflat de existența lor (pe vremea aceea, nu știam absolut nimic despre BD, decât că exista pe-afară. Acum am mai aflat două-trei chestii, dar tot pe la nivelul „novice” mă încadrez). Și deși lucruri precum originalitatea interpretării unei povești pe care o cunoaștem cu toții sau calitatea desenelor sau foiletonul lui Marian Coman m-ar fi putut convinge să cumpăr revista, adevăratul motiv pentru care am plecat acasă cu toate cele trei numere au fost oamenii din spatele revistei. Le-am simțit energia și entuziasmul, am simțit că ei cred cu adevărat în ceea ce fac și că au încredere în produsul lor, așa că nu m-am îndoit că o să-mi placă. Restul motivelor pe care le-am enumerat mai sus m-au convins să și continui să le caut revista la chioșcuri la fiecare două luni.

Totuși, cu Abația am riscat fără să știu mai nimic... Am aflat de ei atunci când au început o campanie de crowdfunding, la care am decis să contribui. Modest, că doar sunt studentă și miturile despre noi nu există degeaba, dar destul cât să primesc cât de curând o ediție de colecție a primului număr al revistei :) Totuși, nu pot să spun că nu știam chiar nimic-nimic, știam vreo două lucruri: că se poate să existe BD în România și să fie bun, și că romanul Abația e un roman care trebuie citit. E adevărat, eu nu l-am citit încă, dar urmează s-o fac în cel mai scurt timp... însă sursele mele sunt de încredere, așa că dacă lor le-a plăcut, sigur merită. În plus, descrierea sună foarte bine:

Timp de mii de ani Terra a fost singura casă a omenirii, un punct mic și albastru dintr-un colț uitat de Galaxie. Mii de ani de război și pace, tragedie și fericire, știință și ignoranță. Dar o descoperire neașteptată a ajutat omul să zboare spre culmi nesperate. Pe Lună oamenii de știință au descoperit un asteroid ce conținea o nouă sursă de energie, ce avea să poarte numele de Diziliu.
Cu această resursă, omul a putut să inventeze motoare cu hiper-propulsie, ce le-a permis să călătorească dincolo de Sistemul nostru Solar. Încetul cu încetul, oamenii au părăsit Terra, răvășită de războaie atomice, iar ultimul lăcaș al civilizației s-a născut în Câmpia Panonică, cu numele de Abația Sfântului Augustin cel Nou. Ordin monastic care a creat și controlează cele două resurse ce asigură hrana întregii Galaxii: Clonele și Planetele Agricole Terraformate – sau, cum preferă să zică ei, Însămânțate. Acțiunea Abației are loc cu mii de ani în viitor, iar aceste resurse i-au permis omului să se concentreze pe descoperiri științifice, călătorie și explorare cosmică, prin care omenirea a cunoscut o pace și prosperitate nemaiîntâlnită. Acum, mare parte din omenire face parte dintr-un Imperiu Galactic, condus de-a lungul veacurilor de Împărați și nobili mai mult sau mai puțini corupți sau incompeteți, toată omenirea mai puțin Abația. Dar omul nu e niciodată satisfăcut cu ce câștigă, iar între Imperiu și Abație există un război rece și nesfârșit pentru putere, un război căruia noul Împărat, Bela al VII-lea, dorește să-i pună capăt indiferent de consecințe.   — Sursa

Însă marți seara mi s-a oferit ocazia să cunosc și oamenii din spatele proiectului și deși i-am simțit la fel de pasionați și mi-a plăcut unitatea echipei lor, ceea ce m-a impresionat de data asta a fost profesionalismul de care au dat dovadă. Domnul Dan Doboș ne-a povestit întreaga istorie a apariției acestei reviste, de la primul mesaj de pe facebook la semnarea contractului despre drepturile de autor și totul a fost făcut ca la carte, ceea ce nu se întâmplă prea des pe la noi, cel puțin nu în SF-ul românesc.


Sursă foto
În plus, am aflat destul de multe despre BD-ul din România, în special despre cel de dinainte de '89. Mi-a făcut plăcere să ascult poveștile celor prezenți despre cum făceau rost de benzi desenate din străinătate, m-a impresionat modul în care o plăcere din copilărie a devenit pasiune și cât de determinați au fost să transforme această pasiune într-un produs pe care să-l împărtășească cu noi. Și ca și cum toate astea nu erau de-ajuns, pe pereți erau expuse ilustrațiile din revistă, înainte de a fi colorate. Și erau pur și simplu superbe:


Tocmai de aceea, imediat ce am ajuns acasa, am citit-o dintr-o suflare și mi-a plăcut atât de mult încât am decis să trișez și să fac rost de roman, ca să aflu continuarea cât mai repede. Ceea ce nu înseamnă că n-am de gând să devin un cititior fidel al revistei de benzi desenate, mai ales că fiecare număr vine însoțit și de o povestire SF. Despre cea din primul număr, Nefapt, Neunde, Nicăiurea semnată de Mihai Giulvezan n-am să vă spun decât că te pune serios pe gânduri în legătură cu adevărata misiune a artiștilor. Mai departe, rămâne să descoperiți singuri.

Deocamdată, primul număr e disponibil în Cărturești, urmeză să fie distribuit și în rețeaua Inmedio, dar și online, pe site-ul revistei. De asemenea, o să puteți găsi revista la Comic Con, unde va avea loc lansarea pentru public și unde suntem așteptați cu tot felul de surprize (dacă vor exista, eu sigur-sigur o să plec de-acolo cu un tricou). Între timp, însă, fiți cu ochii pe blog, s-ar putea să vă aștepte un concurs interesant legat de Abația foarte curând!