Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

sâmbătă, 14 februarie 2015

Recenzie: Jane Austen merge la Hollywood

Dacă tot e Ziua lui Valy azi, mi-am zis să intru în atmosfera plină de inimioare citind o carte roz și mi-am amintit că aveam în bibliotecă romanul Jane Austen merge la Hollywood, iar titlul mult prea fain mi-a atras atenția imediat. Pentru cei care au citit Rațiune și simțire de Jane Austen, acest roman este descris ca un „remix” al acelei cărți. Pentru ceilalți...

Povestea:
Deși este cea mai mică dintre cele două surori, Grace a fost întotdeauna cea cu capul pe umeri, având o fire diametral opusă de a surorii ei, Hallie, care vrea să ajungă actriță, așa că transformă fiecare moment al vieții ei în ceva deosebit de dramatic. Viața celor două se schimbă atunci când tatăl lor moare, lăsând întreaga avere noii sale soții. Fetele și mama lor - o pictoriță cu capul în nori - sunt la un pas de a ajunge în stradă, însă un unchi înstărit le va întinde o mână de ajutor, primindu-le în casa lui din Hollywood, locul unde toate visele se pot împlni.. sau pot deveni coșmaruri.

Părerea mea:
Singurul roman de Jane Austen pe care l-am citit a fost Mândrie și prejudecată, cu care mi-am petrecut vreo două zile de vară printr-a 8-a și asta a fost tot... Tocmai de aceea, dacă romanul lui Abby McDonald are similarități sau aluzii la Rațiune și simțire, eu le-am ratat cu totul pe parcursul lecturii. Totuși, de dragul recenziei, după ce am terminat Jane Austen merge la Hollywood, am citit un rezumat al romanului lui Austen, ca să pot vorbi într-o mică și vagă cunoștință de cauză. Am dedus că relațiile dintre personaje sunt cam aceleași, deși unele au suferit ceva transformări de personalitate și, desigur, toate detaliile au fost adaptate timpurilor noastre.

Revenind strict la roman... am senzația că e cel mai non-Young Adult roman Young Adult pe care l-am citit vreodată :)) Să explic: personajele principale sunt două tinere, iar romanul pare scris pentru tineri, în sensul că problemele abordate și perspectiva asupra lor ține strict de anii în care trăiești pe banii părinților, în care lumea pare a ta și în care descoperi obstacolele doar atunci când dai cu capul de ele. Dar nu mi se pare neapărat un roman scris pentru tineri, nu cred că acesta a fost publicul țintă. Tocmai de aceea n-am regăsit multe din șabloanele genului.

Totuși, cel mai mult mi-au plăcut personajele, în special Hallie. Grace e ok, e o persoană mai matură decât dă de înțeles vârsta din buletin, e puțin cam grijulie pentru anii în care ar trebui să faci toate nebuniile (oare?), dar e un personaj simpatic. Hallie în schimb... La început m-a călcat pe nervi. Mi se părea un stereotip sau o caricatură sau amândouă simultan, părea întruchiparea tuturor lucrurilor care se spun despre adolescente. Apoi mi-am dat seama că e gândită așa intenționat, că ea ca persoană alege să fie un stereotip pe două picioare, că fiind la vârsta la care te descoperi, ea practic „probează” comportamentul de Drama Queen ca să vadă dacă i se potrivește. Și în clipa în care am înțeles asta, mi-a fost ușor să înțeleg și să empatizez cu personajul pentru că sunt de părere că fiecare dintre noi a încercat măcar o dacă să se poarte într-un anume fel, să încerce să fie cumva anume fie pentru că asta cerea anturajul, fie pentru că ni se părea că asta ne dorim să fim, fie pur și simplu de dragul experimentării.

Și nici băieții din roman nu sunt de lepădat, chiar e interesant modul în care cel puțin unul din personajele lui Austen a fost adaptat vremurilor noastre. Tocmai de aceea, dacă aveți chef de o poveste simpatică și roz în perioada sărbătorilor îndrăgostelii, romanul acesta nu e nici excesiv de sirops, nici nu prezintă totul exagerat de optimist, ci e un amestec dulce, dar bine echilibrat.

4 comentarii:

  1. Hmm... sună interesant, dar probabil voi citi Rațiune și simțire înainte. Îmi place recenzia!
    De curiozitate, ce părere ai despre Mândrie și prejudecată?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu m-a impresionat în mod special... A fost drăguță, dar nu e genul meu, de asta n-am mai citit Austen de atunci... dar nici nu mi-a displăcut, plus că eram mult mai mică, așa că acum poate o să citesc și eu „Rațiune și simțire”, măcar de dragul comparației cu romanul lui Abby McDonald :))

      Ștergere
  2. Mi-a placut recenzia ta, iar romanul pare interesant, sper sa reusesc sa-l citesc in curand. Din descrierea ta, presimt ca Grace o sa fie unul dintre personajele mele preferate din carte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-a fost foate ușor s-o înțeleg pe Grace pentru că m-am regăsit în ea, dar mi-a plăcut mai mult Hallie în final pentru că era mai interesantă... de obicei Drama Queens mă enervează, dar ea era amuzantă :))

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.