Cu aproximativ o lună în urmă, vă recomandam o carte pentru că mi se părea că povestea o va face să aibă priză la public, dar ceea ce mă atrăsese cu adevărat la roman fusese faptul că fundalul era SF. Atunci când am scris despre ea, speram doar să nu fie o dezamăgire. Acum că am citit-o, pot spune că n-a fost :)
Povestea:
Lilac LaRoux e fiica patronului uneia dintre cele mai mari companii din lume, printre realizările LaRouxIndustries numărându-se construirea navei spațială Icarus. Pe această navă, tânăra face cunoștință cu Tarver Merendsen, erou de război la doar 18 ani. Cei doi vor fi singurii supraviețuitori ai prăbușirii navei cu nume predestinat căderii. Din fericire, vor ajunge pe o planetă terraformată, dar pustie, unde vor trebui să lupte nu doar pentru supraviețuire, dar și pentru a-și păstra sănătatea mentală pentru că lumea lor nu e atât de pustie precum credeau.
Părerea mea:
Citez din recenzia cuiva: „Dacă m-ați fi întrebat cu doi ani în urmă ce părere am despre cărțile cu nave spațiale, alte dimensiuni și planete aș fi spus, cu siguranță, că nu am citit și nici nu vreau să citesc. Acum, însă, totul este diferit.”
Cartea asta e o momeală. Așa am privit-o de când am citit prima dată despre ea, asta speram să fie și, din fericire, exact asta este. Momeala e povestea de dragoste dintre doi tineri care n-ar fi avut nici șansă la iubire dacă n-ar fi fost aduși împreună undeva departe de societatea care se opunea poveștii lor. Cârligul e faptul că povestea lor începe pe o navă care se deplasează prin hiperspațiu la o viteză superluminică, continuă pe o planetă terraforată și părăsită, iar finalul fericit îl primesc mulțumită unor ființe din altă dimensiune. Și uite așa, niște oameni care nu ar fi citit SF din cauza prejudecăților au ajuns/vor ajunge să descopere că genul ăsta e chiar fain.
Romanul e un SF soft, fără știință multă. Singurul background de care un cititor are nevoie ca să o citească e să ghiceasă ce înseamnă termenul „terraformare” și eventual să fi auzit că nu poți merge mai repede decât viteza luminii fără o șmecherie, una din ele fiind trecerea în hiperspațiu. Și chiar și fără aceste cunoștințe, cartea e la fel de plăcută, pentru că am văzut una sau două recenzii care se concentrau numai pe povestea dintre cei doi, așa că faptul că totul a avut loc pe o planetă pustie n-a răpit din plăcerea lecturii.
O să spun și eu două vorbe despre povestea dintre Lilac și Tarver, și acele vorbe sunt: „e naturală”. Asta e ceea ce am apreciat cel mai mult la relația lor, faptul că nu e nimic forțat în modul în care cei doi trec peste prejudecățile pe care le au unul despre celălalt și lasă mândria la o parte în favoarea unei camaraderii simpatice care devine mai mult. Nu pot să spun că m-am atașat extrem de mult de vreunul din ei, pentru că el e doar soldatul care vrea să pară rece, dar care are un suflet sub aerul milităros iar ea e doar fata bogată care are un suflet sub aerul răsfățat. Că el scrie poezie și că ea e pasionată de cicuite sunt niște trăsături care îi mai scot din anonimat, dar mai memorabile au fost căsuța familiei lui și rochia ei. Totuși, puși împreună sunt drăguți și povestea lor a fost simpatică.
În schimb, mi-a plăcut modul cum evenimentele aparent întâmăplătoare au avut în final logică, cum totul începând de la motivul pentru care Icarus a ieșit din hiperspațiu și până la faptul că lumea pe care au aterizat cei doi era terraformată și nu ostilă vieții au fost mai mult decât întâmplări norocoase care să-i aducă pe cei doi la un loc. De asemenea, romanul primește o mare bilă albă pentru ființele șoptitoare, care sunt niște forme de viață foarte interesante.
Dar cea mai mare bilă albă și diferența dintre o poveste ok și o poveste bună o dă punctul culminant. Autoarele au avut mult curaj făcând ceea ce au făcut și deși poate un alt final m-ar fi făcut să cred că am citit o poveste superbă, rezolvarea care a dus la happy-end a fost faină. Totuși, momentul de cumpănă al poveștii rămâne preferatul meu.
Trăgând linie și adunând, mi-a plăcut cartea. Povestea de dragoste a fost suficient de mainstream cât fundalul SF să devină atractiv și poate în curând o să văd tinerii bloggeri de carte din România recomandând SF după SF. Cioburi de stele e ceva nou pentru cei care n-au mai citit „cărți cu nave spațiale” și ceva relaxant și ușor pentru cei pentru care spațiul e una din „destinațiile beletristie” preferate. Nu pot decât să sper că și celelalte romane din seria Constelații o să fie la fel de drăguțe.
Mulțumesc pentru carte celor de la libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!
Povestea: Lilac LaRoux e fiica patronului uneia dintre cele mai mari companii din lume, printre realizările LaRouxIndustries numărându-se construirea navei spațială Icarus. Pe această navă, tânăra face cunoștință cu Tarver Merendsen, erou de război la doar 18 ani. Cei doi vor fi singurii supraviețuitori ai prăbușirii navei cu nume predestinat căderii. Din fericire, vor ajunge pe o planetă terraformată, dar pustie, unde vor trebui să lupte nu doar pentru supraviețuire, dar și pentru a-și păstra sănătatea mentală pentru că lumea lor nu e atât de pustie precum credeau.
Părerea mea:
Citez din recenzia cuiva: „Dacă m-ați fi întrebat cu doi ani în urmă ce părere am despre cărțile cu nave spațiale, alte dimensiuni și planete aș fi spus, cu siguranță, că nu am citit și nici nu vreau să citesc. Acum, însă, totul este diferit.”
Cartea asta e o momeală. Așa am privit-o de când am citit prima dată despre ea, asta speram să fie și, din fericire, exact asta este. Momeala e povestea de dragoste dintre doi tineri care n-ar fi avut nici șansă la iubire dacă n-ar fi fost aduși împreună undeva departe de societatea care se opunea poveștii lor. Cârligul e faptul că povestea lor începe pe o navă care se deplasează prin hiperspațiu la o viteză superluminică, continuă pe o planetă terraforată și părăsită, iar finalul fericit îl primesc mulțumită unor ființe din altă dimensiune. Și uite așa, niște oameni care nu ar fi citit SF din cauza prejudecăților au ajuns/vor ajunge să descopere că genul ăsta e chiar fain.
Romanul e un SF soft, fără știință multă. Singurul background de care un cititor are nevoie ca să o citească e să ghiceasă ce înseamnă termenul „terraformare” și eventual să fi auzit că nu poți merge mai repede decât viteza luminii fără o șmecherie, una din ele fiind trecerea în hiperspațiu. Și chiar și fără aceste cunoștințe, cartea e la fel de plăcută, pentru că am văzut una sau două recenzii care se concentrau numai pe povestea dintre cei doi, așa că faptul că totul a avut loc pe o planetă pustie n-a răpit din plăcerea lecturii.
O să spun și eu două vorbe despre povestea dintre Lilac și Tarver, și acele vorbe sunt: „e naturală”. Asta e ceea ce am apreciat cel mai mult la relația lor, faptul că nu e nimic forțat în modul în care cei doi trec peste prejudecățile pe care le au unul despre celălalt și lasă mândria la o parte în favoarea unei camaraderii simpatice care devine mai mult. Nu pot să spun că m-am atașat extrem de mult de vreunul din ei, pentru că el e doar soldatul care vrea să pară rece, dar care are un suflet sub aerul milităros iar ea e doar fata bogată care are un suflet sub aerul răsfățat. Că el scrie poezie și că ea e pasionată de cicuite sunt niște trăsături care îi mai scot din anonimat, dar mai memorabile au fost căsuța familiei lui și rochia ei. Totuși, puși împreună sunt drăguți și povestea lor a fost simpatică.
În schimb, mi-a plăcut modul cum evenimentele aparent întâmăplătoare au avut în final logică, cum totul începând de la motivul pentru care Icarus a ieșit din hiperspațiu și până la faptul că lumea pe care au aterizat cei doi era terraformată și nu ostilă vieții au fost mai mult decât întâmplări norocoase care să-i aducă pe cei doi la un loc. De asemenea, romanul primește o mare bilă albă pentru ființele șoptitoare, care sunt niște forme de viață foarte interesante.
Dar cea mai mare bilă albă și diferența dintre o poveste ok și o poveste bună o dă punctul culminant. Autoarele au avut mult curaj făcând ceea ce au făcut și deși poate un alt final m-ar fi făcut să cred că am citit o poveste superbă, rezolvarea care a dus la happy-end a fost faină. Totuși, momentul de cumpănă al poveștii rămâne preferatul meu.
Trăgând linie și adunând, mi-a plăcut cartea. Povestea de dragoste a fost suficient de mainstream cât fundalul SF să devină atractiv și poate în curând o să văd tinerii bloggeri de carte din România recomandând SF după SF. Cioburi de stele e ceva nou pentru cei care n-au mai citit „cărți cu nave spațiale” și ceva relaxant și ușor pentru cei pentru care spațiul e una din „destinațiile beletristie” preferate. Nu pot decât să sper că și celelalte romane din seria Constelații o să fie la fel de drăguțe.
Mulțumesc pentru carte celor de la libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!
Nici eu nu citesc SF, dar cartea aceasta pare a fi frumoasă! :)
RăspundețiȘtergereAsta e fain la carte, faptul că accentul nu cade pe elementele SF, ci pe povestea de dragoste, așa că place și celor care nu citesc acest gen. Încearcă s-o citești, sunt destul de convinsă că o să-ți placă :)
ȘtergereŞtiam de cartea asta dinainte de a apărea în RO şi nu eram sigură dacă să mi-o achiziţionez sau nu...dar acum presimt că ,,Cioburi de stele" va fi o lectură plăcută, mai ales că relaţia celor doi tineri e ,,naturală"...
RăspundețiȘtergereChiar sunt simpatici împreună și nu e nimic grăbit sau forțat în modul în care ajung să se cunoască unul pe celălalt sau în faptul că le place ce găsesc. Eu zic să-i daai o șansă și să o citești :)
ȘtergereAm citit foarte multe recenzii pozitive despre aceasta carte, dar inca nu eram sigura in privinta ei. Acum insa sunt sigura ca o sa-mi placa, asa ca voi incerca sa o citesc cat mai curand posibil.
RăspundețiȘtergereChiar a fost drăguță și mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, așa că mă bucur că te-am convins :D
ȘtergereDaca la noi majoritatea recenziilor peste care am dat au fost pozitive, in afara au fost putin impartite intre: a) cei (ca mine, ca noi) carora le-a placut modul slow in care se deruleaza povestea, lupta lor pentru supravietuire, povestea de dragoste incantatoare care ia timp sa se dezvolte... si b) cei care isi doreau sa aiba parte de mai multa actiune sau care au fost surprinsi, crezand ca povestea este despre altceva.
RăspundețiȘtergerePosibil sa fi contat si cate carti SF a citit lumea inainte de Cioburi de Stele. Eu prea putine, dar surprinzator pare sa imi placa acest gen. Desi, pana la urma, cred ca prea putin are legatura asta cu genul si mai mult cu felul de a scrie a autoarelor (pentru ca urmatoarea carte e complet diferita si tot m-a fermecat).
Mie îmi place genul SF, dar nu cred că important câte astfel de cărți ai citit înainte, ci ce așteptări ai. Eu mă așteptam la o poveste de dragoste pe un fundal soft SF, exact asta am primit așa că n-am putut fi dezamăgită.
ȘtergereDe asemenea, mă bucură faptul că spui că ai fost suprinsă să constați că îți place genul, exact asta voiam de la carte: să convingă oamenii care nu citesc SF că SF-ul e fain :D