Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

luni, 8 septembrie 2014

Jurnal: Fluturii din București

Nu știu cum se face, dar aparent toate evenimentele interesante din ultimul timp implică depășirea unui prag psihologic. Dacă la munte a trebuit să-mi reamintesc cum să mă împac cu frica de înălțimi a genunchilor mei (repet, eu n-am nimic, ei au probleme), ieri mama și sora mea s-au hotărât să mă determine să mă împac cu colocatarii Terrei care au ceva mai multe picioare...

Pe scurt, la muzeul Antipa are loc o expoziție de fluturi exotici vii până pe data de 14 septembrie. Fluturii sunt superbi, vii, liberi... și la un loc cu vizitatorii. Bonus, sunt extrem de prietenoși, ți se suie în palmă dacă îi lași și se așează pe tine dacă ești simpatic. Ceea ce e ok, cu condiția ca ideea picioarelor lor în contact cu tine să nu-ți provoace un tremur involuntar.

Acum stând acasă, departe de orice vietate hexapodă, pot trage concluzia că mie nu mi-e frică de insecte, ci pielii mele. Doar că asta e deja cam exagerat, având în vedere că prefer să fac tumbe la înălțime decât să iau în mână vreo insectă. Nici cu arahnidele nu sunt mai prietenoasă, dar măcar la un nivel intelectual, păianjenii îmi sunt simpatici pentru că mănâncă insecte. Și pentru că pânzele lor sunt superbe.

Ei bine, din toate insectele din lume, fluturii sunt cei mai ok pentru că sunt frumoși. De fapt, superbi. Sunt tablouri în mișcare, sunt artă pe șase picioare, sunt magnifici și îmi plac de la distanță. De aproape însă... well, am supraviețuit. Și am reușit să mă bucur de expoziție. Însă victoria mea personală este că am bătut un plod. Nu bătut pe bune, ci l-am învins. Psihologic. Ea a stat înăuntru maxim 2 minute, zbierând că vrea afară. Eu am stat 2-3 ore și n-am scos niciun sunet ascuțit. I win! =))

Serios vorbind, expoziția e superbă. Fluturii sunt incredibili, iar zborul lor e ceva dincolo de cuvinte... Cel mai interesant e faptul că pe lângă frumusețea lor aproape ireală, fiecare zboară altfel. Sunt unii cu niște aripi extrem de subțiri care arată ca niște bucățele de dantelă în mișcare și sunt unii ceva mai solizi care planează, apoi se ridică puțin, apoi planează din nou și le poți auzi aripile când îți trec pe la ureche... Și sună frumos, delicat, catifelat...

O să las imaginile (făcute de incredibila mea super-soră și al ei aparat șmecher) să vorbească de la sine:


Ei sunt cei mai mulți, dar și cel mai greu de prins într-o poză cu aripile deschise.


Deși nu sunt cei mai colorați, micuții ăștia au cel mai elegant zbor din lume și sunt preferații mei.








Șiiii bonus, sunt câteva specii de fluturi care nu apar pe plăcuțele cu descrieri. Domnul simpatic de la muzeu ne-a explicat că aduseseră mai multe specii despre care nu erau siguri că o să prindă și decât să aibă descrieri, dar să nu aibă fluturi, au preferat să lase și loc de surprize. Preferata mea e specia de mai jos. Vedeți voi frunza aceea de pe portocală, cea din poza mare. E un fluture. Și deschis, nu mai are nimic în comun cu o frunză.


Cât de frumos e faptul că fiecare fluture e o operă de artă și cu aripile strânse, dar fiecare devine mult mai mult de-atât atunci când le deschide... Și în fiecare clipă de zbor, aripile prind lumina în alt unghi, așa că în fiecare clipă redescoperi desenul. E spendid. În final, mi-a plăcut. În final, am ajuns să-l suport pe ăsta micu:


Puștiu' a fost singurul căruia i-am părut simpatică. Nu știu dacă s-a înșelat sau nu, dar mă bucur că niciun alt fluture nu i-a mai dat dreptate.

Și nu m-a mâncaaaat :)) Bine, ca să fiu sinceră până la final, l-am suportat vreun minut cu o figură de martir pe față, apoi când a început să urce vertiginos spre fața mea, am rugat-o delicat pe sora mea să-l dea jos. I s-a suit prietenos pe mână și am hotărât că rămânem prieteni.

Așadar, fie că ideea unui fluture în proximitatea voastră vă dă fiori sau vă plac minunățiile astea pe șase picioare, mai aveți o săptămână la dispoziție ca să îi admirați pe viu. Muzeul e închis lunea și programul celoralte zile și tariful pentru expoziție le găsiți aici. Fotografiatul e gratuit (fără bliț!), la fel portocalele pentru fluturi, așa că nu vă sfiiți și aduceți un aparat serios și pregătiți-vă pentru o porție de amazement în stare pură :)

4 comentarii:

  1. Vreau si eu sa merg la expozitia asta...
    Ii bine ca nu te-a mancat, dar de la ce frica asta?
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș vrea să știu, dar mă depășește.Pur și simplu nu suport insectele E involuntar, am încercat ieri să țin o portocală cu un fluture pe ea și n-am putut... Și așa e mare lucru că l-am suportat pe fluturilă ăla pe șoldul meu... Dar am reușit and I'm happy with that :)

      Ștergere
  2. Cat de draguti sunt fluturasii :X Am vrut si eu sa vin la expozitie, dar nu am reusit sa ajung. Ma bucur ca tu ai reusit sa mergi la expozitie si sa faci si cateva poze. Cat despre teama de insecte, poate o sa reusesti in timp sa scapi de ea ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte știu eu, exapoziția a fost și anul trecut, deci e destul de ușor de presupus că va fi și la anul, așa că poate ajungi atunci... și poate încep să merg și eu an de an până mă obișnuiesc cu insectele :))

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.