Jurnal: Despre oameni

Ieri m-am întors din team building-ul despre care v-am spus câteva cuvinte în ultima postare. După o porție de peste 12 ore de somn, am stat și m-am gândit la ce am învățat din această experiență și la ce am câștigat în aceste 4 zile. Am tras câteva concluzii pe care aș vrea să le îmăpărtășesc cu voi în ideea că poate aflând despre ceea ce se întâmplă în afara zonei de confort, veți găsi în voi curajul necesar să pășiți afară din ea.

Vă spun sincer că m-am gândit de câteva ori să nu merg. Era simplu să abandonez, însă am preferat să găsesc mai întâi motivul pentru care voiam să renunț: vara asta, în zilele libere pe care le-am avut, mi-am creat o rutină confortabilă, plăcută, relaxantă, călduță. Oricum urma să se termine când începeam facultatea, de ce să renunț la ea mai devreme? Imediat ce am avut curajul să recunosc față de mine îsămi că acesta era motivul, mi-am dat seama că e unul innaceptabil, derivat din faptul că nu-mi place să nu dețin controlul, să nu știu ce urmează să se întâmple, să nu am un plan dinainte pregătit.

Însă viața așa funcționează, îți aruncă lucruri în față fără să te avertizeze. Așa că orice ocazie de a pierde controlul în moduri organizate, controlate, în medii în care te simți bine și alături de oameni în care poți avea încredere devine o ocazie de a exersa... viața însăși :)) Privind așa lucrurile, nu mi-am dat voie să refuz. Și doamne cât mă bucur că n-am făcut-o!


După cum spuneam, m-am gândit la ce am învățat și la ce am câștigat participând la acest team building. Prima parte încape în câteva cuvinte: am învățat câteva lucruri despre oameni. Nu mă refer neapărat la generalități, deși am aflat căte ceva despre modurile în care oamenii înteracționează în genral, la câteva lucruri despre cum să te comporți într-o echipă, despre cum să captezi și să păstrezi atenția oamenilor și așa mai departe. Mă refer la persoane anume, la oameni pe care i-am cunoscut și la oameni pe care i-am cunoscut mai bine. Am descoperit persoanele din spatele etichetei dată de locul de muncă și am descoperit oameni care știu să pună suflet în ceea ce fac (și nu mă refer doar la job, ci la pasiuni, la activitățile din timpul liber, la modul în care trăiesc în general).

Trecând la partea a doua, la ceea ce am câștigat... am depășit un prag. În timpul primului an de facultate, în special în semestrul al doilea, lipsa de timp personal mi-a dat senzația că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să aleg între două fațete ale personalității mele: cea pasionată de calculatoare, fascinată de modul în care cele mai banale instrucțiuni, puse la un loc pot genera un program care înțelege o parte a lumii umane și o gestionează și cea care iubește cititul și lumile imaginate de autori, dar și lumea din spatele cărților. Multe aspecte ale facultății, inclusiv o serie de oameni m-au făcut să cred că dacă vrei să reușești trebuie să renunți la orice altceva, așa că asta m-a descurajat suficient cât să nu vreau ca vara și timpul liber să se termine vreodată.

Această excursie m-a ajutat să îmi dau seama că a face o alegere între cele două ar fi cea mai mare greșeală pe care o pot face, că unul din ingredientele succesului e să fii tu însuți, cu pasiunile tale care să te distingă de toți ceilalți care sunt la fel de buni din punct de vedere al lucrurilor pe care le vor avea de făcut, dar care din orice alt punct de vedere nu pot aduce nimic personal, unic, valoros în cadrul oricărei activități. Tocmai aceste elemente personale au fost puse în valoare în cadrul team building-ului și faptul că am scăpat de această teamă de a fi nevoită să aleg este cel mai de preț lucru pe care l-am câștigat.

Bineînțeles, cu povestioara mea n-am acoperit nici jumătate din lucrurile minunate pe care le-am descoperit, din momentele pe care le-am trăit, din lucrurile pe care le-am descoperit despre alții și despre mine, despre modul cum chiar și lucrurile aparent dezagreabile aveau în spate o lecție, ceva pozitiv și valoros de transmis. Totuși, am încercat să nu individualizez neapărat experiența, ci să încerc să vă conving că orice lucru care vă scoate din zona de confort este ceva ce trebuie făcut pentru că e incredibil ce puteți descoperi dacă vă permiteți vouă înșivă să creșteți.

Totuși, deși am vrut să folosesc acest team building ca pe ceva general, legat de ideea de a părăsi zona de confort, nu pot încheia decât mulțumind tuturor oamenilor care au organizat totul și care au gândit toate activitățile, folosindu-se de jocuri și de competiții pentru a transforma căpătarea unor skill-uri în ceva amuzant și plăcut. Și mulțumesc și oamenilor care au participat pentru că au făcut ca 4 zile să pară simultan 4 minute (pentru că s-a terminat prea repede) și 4 ani (pentru că am învățat o grămadă de chestii utile).