Lucy - ce faci când poți face orice?

După ce am fost destul de dezamăgită de Edge of Tomorrow, m-am hotărât să nu mai am așteptări foarte mari de la filmele SF recent apărute în cinematografe. Apoi am fost la Lucy și mi-a trebuit o săptămână întreagă ca să pot pune în cuvinte cât de mult mi-a plăcut.

Povestea:
Lucy e o tânără obișnuită până când îl cunoaște pe Richard, care reușește s-o determine să livreze o servietă unui domn Jang. Acesta se dovedește a fi un traficant de droguri care o folosește pe Lucy ca recipient pentru a livra o pungă cu CPH4 pe piața din Europa. Însă punga cu droguri inserată chirurgical în stomacul fetei se sparge și drogul începe să lucreze în organismul ei, permițându-i să-și folosească o porțiune din ce în ce mai mare din creier, mai mult decât orice altă ființă de pe Terra.
Ce abilități va dobândi și ce va face cu ele râmăne să aflați urmărind filmul, pentru că merită văzut, e o experiență superbă.

Trailer:

Părerea mea:
Din start, premiza acestui film e un mit, nu un adevăr științific. Lăsând asta la o parte, filmul e un deliciu. Încă de la început, de la primele scene cu Lucy care sunt intercalate cu scene sugestive din lumea animalelor, îți dai seama că acest film va fi diferit de toate celelalte. Nu pot să mă laud cu un bagaj cinematografic ieșit din comun, mai văd câte un film din când în când, așa că poate ideea asta a mai fost folosită. Eu însă n-am mai văzut-o și mi-a plăcut, la fel cum mi-a plăcut montajul istoriei lumii văzută de Lucy din final. Vizual, filmul a fost superb.

Revenind la ideea de la care pleacă filmul, chiar falsă așa cum e ea, e folosită la maximum. Pe lângă controlul absolut al propriului corp, Lucy începe să-i poată controla și pe alții și, partea mea preferată, să vadă fiecare organism viu ca pe un sistem, înțelegând cu o singură atingere ce părți ale „mașinii” nu funcționează. Nici tehnologia nu îi pune vreo problemă, ea putând să „vadă” toate transferurile de date care au loc în aerul ce ne înconjoară. How awesome is that?! Adică presupunând că un om chiar ar putea face asta, posibilitățile sunt nelimitate... Ai putea face absolut orice. Și tocmai pe asta se concentrează filmul: atunci când abilitățile tale nu mai au nicio limită, ce faci cu toate cunoștințele pe care le dobândești? Atunci când devii mult mai mult decât uman, care e rolul tău în lume?

Însă lucrul care mi-a plăcut cel mai mult la acest film, elementul care m-a impresionat mai mult decât toate efectele vizuale și toate întrebările pe care le ridică filmul a fost punctul culminant. Aș vrea să-mi amintesc ultimul film pe care l-am văzut care avea așa ceva aș vrea să-mi amintesc ultima dată când am stat literalmente on the edge of my seat, întrebându-mă dacă personajul principal sau antagonistul va fi cel care va triumfa. În acele clipe, ambele variante par la fel de posibilie și nu poți să nu te întrebi ce a ales regizorul: o lume în care oamenii capătă acces la răspunsurile întrebărilor care au bântuit umanitatea încă de la primul gând conștient sau o lume în care aroganța și inconștiența omenirii sunt cele care triumfă și luminița de la capătul tunelului neștiinei noastre se dovedește a fi doar o lumânare pe care o stinge cineva care nu pricepe miza pentru că e orbit de propriile ambiții.

Pentru mine, Lucy a fost un film care mi-a dat senzația aceea de wonder pe care o caut în toate formele de evadare din cotidian, așa că îl recomand tuturor celor care vor să vadă un film superb despre care mult timp după ce îl vezi nu poți spune decât „oau”.