Recenzie: Nuanțe de întuneric

Povestea:
Lui Tim îi place să privească stelele și dorința lui cea mai arzătoare e să ajungă pe o navă care să transporte Restauratori, niște extratereștrii telepați care colonizează Spațiul. Însă, având ajutor social, tânărul e un angajat greu de acceptat pe o navă. În timp ce Tim visează la cer, fratele său, Cam, își folosește talentul la reparat „motoare” pentru a se putea întreține atât pe el, cât și pe fratele său.

Atunci când Cam începe să lucreze la o fabrică de scutere personalizate, încearcă să fure un transport având o înțelegere cu unul dintre angajați, însă lucrurile merg prost și cei doi frați ajung pe drumuri. Dar norocul le surâde în cele din urmă, pentru că fraților li se găsește un loc pe nava Mi Vida de Nonsens... și abia atunci începe adevărata aventură.

Părerea mea:
Prima dată când am auzit despre colecția Millennium Novella a fost atunci când am aflat despre lansarea noutăților din colecție în cadrul Bookfest 2014. Pentru că la standul unde se aflau cărțile am ajuns ceva mai târziu, bugetul mi-a permis să-mi aleg doar una dintre cele 4 cărți. Citisem deja O hucă în minunatul Inand în cadrul romanului Transfer (recenzia mea, aici), așa că am ales Nuanțe de întuneric pentru că mi-a plăcut titlul. Apoi am remarcat și numele autoarei, pe care mi-am amintit că am ascultat-o în cadrul cenaclului ProspectArt, când a citit fragmente din romanul Sfâșierea cerului, pe care l-a tradus (recezia mea, aici). Alegerea mea a fost foarte inspirată pentru că Roxana Brînceanu a fost singura autoare prezentă la lansare așa că m-am ales și cu un autograf cu care o să mă laud curând pe pagina de facebook a blogului.

Cartea te încurajează s-o citești chiar înainte s-o pui în bibliotecă pentru că e micuță (are doar 78 de pagini), așa că pare lectura ideală în autobuz sau metrou, pe drumul de întoarcere de la târg. Am așteptat totuși să termin sesiunea înainte s-o citesc și am făcut bine, pentru că e genul de carte pe care n-o lași jos până n-o termini. Se citește repede, eu am terminat-o în 2-3 ore. Și mi-a plăcut ce am găsit în ea.

În primul rând, împărtășesc fascinația lui Tim față de Restauratori:

„Celălalt e cea mai frumoasă ființă pe care Tim a văzut-o în întreaga lui viață. E mare, mai mare decît media, aproape de înălțimea lui. Masiv, dar în același timp suplu, elastic, mobil. Blana care îi acoperă corpul cu excepția celor trei cozi, a zonei din jurul ochilor și a apendicelor brațelor are culoaea aurului antic, ca niște vase vechi de milenii pe care Tim le-a văzut cîndva într-un muzeu virtual. [...] Apoi una din cozile lui Apus de Stele îl atinge ușor pe braț și Tim aproape că izbucnește în plâns. Valuri de simpatie îl invadează și știe că Restaurtorul din fața lui e o ființă bună, una dintre cele mai bune ființe care există.” © Roxana Brînceanu - Nuanțe de întuneric - Millennium Books

Și la fel de interesante sunt și personajele, începând cu Tim, care e o persoană destul de simplă, dar extrem de sinceră și de muncitoare, și încheind cu Clara, căpitanul navei, mai mult absentă și veșnic amețită de băutură, dar care iubește lucrurile naturale și urăște militarii:

„Devin atît de obsedați să inspire frică încât uită ce e curajul. Nu poți găsi curaj dacă nu ți-e frică, măcar din cînd în cînd.” © Roxana Brînceanu - Nuanțe de întuneric - Millennium Books

V-aș spune mai multe, dar mi-e teamă să nu vă stric plăcerea de a descoperi singuri, pagină cu pagină, o poveste interesantă cu o serie de protagoniști neobișnuiți și cu un final care te pune pe gânduri. Și cum cartea e foarte scurtă, vă încurajez să-i acordați câteva ore pentru că eu cred că merită.