Recenzie: Fericirea incepe azi

Pentru că fiecare cititor s-a trezit cel puțin o dată în fața unei cărți care i-a plăcut, însă despre care crede că nu e privită cu ochi buni de către „restul lumii”, s-a născut termenul de plăcere vinovată. Am și eu câteva cărți în această categorie, și cum plăcerile mele vinovate se înscriu perfect în clișeul „februarie e luna iubirii”, Dragobetele mi s-a părut ziua perfectă în care să povestesc puțin despre ultima carte de acest gen pe care am citit-o.

Povestea:
El e Tavis Maddox, tipul în jurul căria roiesc toate fetele, genul sculptural și rebel care concurează noaptea în cardul unor lupte ilegale, pe care le câștigă de fiecare dată. Ea e Abby Abernathy, fata care a lăsat în urmă un trecut întunecat, încercând s-o ia de la capăt în rolul fetei cuminți. Atunci când Travis începe să-i acorde atenție, rațiunea îi dictează lui Abby să se țină la distanță, știind că o relație cu Travis se încheie imediat după prima partidă de sex. Însă după ce devin prieteni, Travis începe să se schimbe pentru a deveni demn de ea, în timp ce Abby începe să accepte faptul că nu te poți împotrivi sentimentelor... și că mai devreme sau mai târziu, trecutul te ajunge din urmă.

Părerea mea:
Există relații normale, care dau bine în unele cărți dacă sunt folosite în mod inspirat, există relații abuzive, care sunt ok în cărți numai dacă „abuzatul” ia măsuri și există relații de codependență despre care mă lasă rece cât de ok sunt sau nu pentru că îmi place la nebunie să citesc despre ele. O astfel de poveste o să facă parte dintre plăcerile mele vinovate aproape întotdeauna pentru că puterea pe care o au în acest caz cei doi îndrăgostiți unul asupra celuilalt e ceva minunat și înfricoșător în același timp, e o monedă care se răsucește fără oprire, având pe o față durerea și pe celalată fericirea. Rezultatul, de obicei, e un superb dezastru (Titlul original al cărții era Beautiful Disaster, deși cel din română mi se pare mai potrivit cu această poveste, mai puțin general).

Asttfel de povești îmi plac și mai mult atunci când, la început, cei doi refuză să vadă adevărul, refuză să vadă cum acțiunile ceiluilalt îl rănesc pentru că de fapt deja sunt îndrăgostiți. E extrem de amuzant cum două orgolii cât casa - întotdeauna sunt orgolii cât casa la amândoi, ca să nu cedeze mereu doar unul dintre ei, altfel se duce de râpă echilibrul și relația devine una abuzivă - duc la niște certuri de proporții în urma cărora amândoi devin niște cățeluși triști care își neagă în continuare sentimentele. Adorabil :)

Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la romanul acesta și ceva ce nu cred că am mai întâlnit este faptul că „proba” la care e supusă relația protagoniștilor, acel moment în care ei se despart pentru a realiza că de fapt nu pot trăi unul fără celălalt, nu e cauzată doar de unul dintre ei. De obicei, era vorba despre trecutul unuia dintre cei doi, despre un mare secret pe care unul nu îl poate mărturisi sau variațiuni pe aceeași temă. În cazul acesta, e vorba de două „probe”, una generată de el și una generată de ea și asta a adus un plus de echilibru, care mi se pare fundamental în astfel de povești.

Așadar, dacă și vouă vă place o poveste în care un el și o ea își găsesc jumătatea perfectă fără de care respiratul nu mai are sens, atunci Fericirea începe azi e un roman scris pentru voi.