Recenzie: Jack din Sticla

Acum, pe final de an, vad ca m-a apucat harnicia si sper sa ma tina si dupa anul nou pentru ca am reusit sa mai micsorez teancul de carti pe care tot vreau sa le citesc si tot nu apuc. Nu ca mi-as face griji ca o sa-l termin vreodata, pentru ca am tendinta sa-mi iau carti noi mult inainte sa le citesc pe cele deja cumparate. Oricum, revenind la subiect, va mai prezint o ultima carte anul acesta :)

Povestea:
Sunt trei povesti inlantuite, de fapt, si toate 3 il au in prim plan pe Jack-din-Sticla, cel mai cunoscut asasin de la Jack Spintecatorul si pana in viitorul imaginat de Adam Roberts. Prima poveste are loc pe un asteroid-inchisoare pe care 7 oameni sunt fortati sa supravietuiasca timp de 11 ani cu resurse minime pentru ca apoi sa fie reabilitati... sau sa moara incercand. Insa Jack nu-si poate permite sa moara pentru ca viitorul omenirii depinde de el.
A doua poveste are in prim plan doua surori modificate genetic pentru a putea rezolva probleme. Pentru asta au fost concepute, asta asteapta parintii lor de la ele, asa ca atunci cand unul din servitorii fetelor este ucis, pentru Diana e momentul ideal ca sa arate de ce e in stare.
A treia si ultima poveste este tot una cu iz politist, prezentand un caz al "cutiei incuiate", o cutie sub forma unui habitat din spatiu in care nimeni nu ar fi putut intra sau iesi fara ca restul sa-si dea seama... si totusi ucigasul pare de negasit. Si mai mult decat atat, arma pe care a folosit-o pare o arma imposibila, una care nu are cum sa existe...

Parerea mea:
Exista carti despre care iti dai seama ca o sa-ti placa dupa ce citesti cateva capitole. Sau doar cateva fraze. Uneori astepti ca o carte sa te dea pe spate pana la ultima pagina, sau esti "prins" pe parcurs fara sa-ti dai seama. Sunt multe feluri de carti si fiecare e captivanta in felul ei sau nu e deloc. Mi-am dat seama ca o sa-mi placa Jack din Sticla dupa 2 pagini. Nici mai mult, nici mai putin, ci fix primele 2 pagini, care sunt de fapt o introducere in care naratorul ti se adreseaza direct si sincer. Te anunta ce urmeaza, iti ofera solutia tuturor enigmelor... Si apoi iti promite ca vei fi totusi suprins. Eu am fost. De fiecare data.

Stii cine e criminalul in fiecare caz, ti se spune in primele doua pagini, insa raman doua mici intrebari care sa te bantuie. Cum? si De ce?, Si chiar si in lipsa lor, intrebarea Cine? tot ti se insinueaza in minte pentru ca uneori nu poti sa crezi ca Jack e vinovatul (nu, nu e un spoiler, scrie in introducere ca el e criminalul de fiecare data). Si chiar si dupa ce cazul e rezolvat si piesele din puzzle ajung la locul lor, imaginea de ansamblu e in continuare o surpriza...

De obicei, nu prea aleg fire narative preferate pentru ca mi se pare ca toate laolalta alcatuiesc ceva minunat, insa in acest caz, prima poveste mi-a placut cel mai mult, m-a suprins cel mai tare si desi a avut un sfarsit destul de violent - sau poate tocmai de asta - mi-a ramas intiparita in memorie mai mult decat celelate doua. Si a mai fost un mic detaliu subiectiv: prima poveste a fost singura in care mi s-a parut ca naratorul joaca cinstit. Celelalte - in special ultima - au avut cate un mic iepure scos din palarie care m-a cam bosumflat... Dar, pe de alta parte, niciodata nu m-am priceput la a identifica faptasul din cartile politiste si tocmai de aceea sunt mai usor de trimis pe piste false decat alti cititori mai asemanatori cu Diana ;)

In final, Jack din Sticla mi-a placut si cred ca e un roman care merita citit, asa ca il recomand oricarui fan al literaturii SF sau politiste... sau a combinatiei dintre cele doua!