Jurnal: Daca nu noi, atunci cine?

Nu pot sa spun ca ma consider o persoana patriota. Nu mi se pare ca fac ceva pentru tara mea. Dar Romania pentru mine inseamna acasa, cu bune si cu rele, asa ca imi dau seama ca o iubesc. Normal, sunt multe pe care as vrea sa le schimb si sunt destule momentele in care imi dau seama ca tac si inghit in loc sa-mi urlu indignarea, dar... ma tratez :).

Mi-am amintit astazi ca anul trecut, in aceeasi zi, scriam un articol despre cum ar trebui sa iubim Romania zilnic. Inca sustin tot ce am scris atunci. Si da, am ramas in tara la facultate. Inca planuiesc sa nu plec nicaieri. Insa azi n-am de gand sa reiau discutia pentru ca n-as face decat sa repet aceleasi lucruri. Dar vreau sa scriu ceva, vreau sa-mi urlu nu indignarea, nu azi, ci aprecierea.

Asa ca am sa bat campii despre autorii romani. Nu, nu despre cei pe care i-am studiat la scoala, la orele de romana (apropo de lucruri care merg prost...), ci despre cei care scriu acum, astazi, cei cu care poti sta de vorba, cei pe care nu-i lauda niciun prof de romana (decat poate cei minunati, care sunt atat de incredibil de rari) pentru ca despre ei Calinescu n-a scris nimic.

Ideea a plecat de la acest comentariu la care raspunsul mi-a venit absolut spontan: Daca nu noi, atunci cine? Pentru ca in cazul majoritatii scriitorilor romani, deocamdata doar alti romani ii pot citi si aprecia pentru ca bariera lingvistica e un obstacol greu de depasit. Si, in plus, noi ii putem cunoaste! Nu cred ca o sa incetez vreodata sa subliniez cat de minunat e sa vorbesti cu omul din spatele cuvintelor, sa-l vezi "pe bune", sa il poti intreba orice iti trece tie prin creieras, sa poti sa dai mana cu el, sa-i ceri un autograf si sa-i multumesti ca ti-a oferit o poveste minunata.

N-as fi crezut niciodata ca a cunoaste un autor e ceva interesant, ma gandeam ca nu conteaza ce are de spus despre el insusi, ci conteaza doar povestea pe care a scris-o, pe care o pot citi si fara sa-l intalnesc. Mi-am dat seama cat de mult am gresit abia dupa ce am inceput sa particip la lansari si discutii... si de atunci nu m-am mai lecuit. Mai ales ca majoritatea scriitorilor sunt atat de incredibil de deschisi, iti vorbesc ca de la egal la egal si tie nu-ti vine sa crezi ca acel zeu intangibil care a scris acea carte care ti-a schimbat tie viata iti strange mana si, culmea, iti zice tie, neica-nimeni, "Multumesc!". De parca nu le vine sa creada ca exista oameni care le citesc cartile (unii chiar iti spun chestia asta). De parca nu le vine sa creada ca exista oameni care ii apreciaza. De parca nu-si dau seama pe ce piedestal i-ai inaltat tu, cititorul. La fel cum tie nu-ti vine sa crezi cat de important esti tu, cititorul, pentru ei.

Tocmai de aceea iubesc autorii romani. Si va incurajez sa-i iubiti si voi. Nu va multumiti cu cititul, ci mergeti sa-i cunoasteti. Ei ies din casa pentru voi, vin sa vorbeasca pentru voi, asa ca merita sa-i ascultati. Merita incurajati. Merita sa stie ca da, exista oameni care le citesc cartile, da, exista oameni care ii iubesc si da, exista oameni care i-au inaltat pe un piedestal. Scriitorii au nevoie de energia voastra. Si stiu sa va multumeasca pentru ca le-o oferiti, credeti-ma. Sau nu ma credeti si incercati pe pielea voastra.

Daca inca nu v-am convins, atunci mai incerc cu un ultim argument: Oamenii astia scriu in limba romana. Oricat de bine ar fi tradus un text (si apropo, avem si traducatori exceptionali, oameni care practic rescriu romane intregi pentru ca noi sa ne putem bucura de ele chiar daca nu cunoastem limba autorului), romana scrisa de un roman va suna altfel. Si atunci cand o sa vedeti o expresie neaosa pe care o stiti de mult, dar n-ati mai citit-o niciodata pentru ca nu are echvalent in alte limbi, o sa va apara un mic zambet pe fata. Acelasi zambet care o sa apara si atunci cand o sa cititi despre un oras sau o strada pe care o cunoasteti pentru ca va plimbati pe-acolo zilnic sau pentru ca ati fost acolo in concedii. Un personaj care alearga dimineata prin Herastrau incercand sa evite cainii o sa va fie mult mai drag decat unul care alearga relaxat prin Central Park.

Asadar, mergeti si cumparati o carte a unui autor roman! Mergeti la un eveniment la care participa! Bagati-va in seama! Cereti-i un autograf! Multumiti-i ca va ofera ocazia sa-l cunoasteti! Incurajati-l! Si daca sunteti bloggeri, scrieti despre el! Si apoi, atunci cand vedeti ca da share articolului vostru sau ca va multumeste intr-un comentariu sau printr-un mesaj sau fata in fata data viitoare cand va intalniti, o sa vedeti ca niciun sentiment nu se compara cu acesta.

La multi ani, Romania si la multi ani romanilor!