Prima mea carte calatoare! E un sentiment placut sa citesti o astfel de carte si e o senzatie putin diferita fata de o carte de la biblioteca din simplul motiv ca stii ca romanul din mana ta n-a stat nicio clipa locului pe un raft, ci a mers din mana in mana continuu, pana cand intr-un final a ajuns la tine pentru un ragaz de cateva clipe, inainte sa porneasca din nou...
Rezumat:
La inceputul secolului XX, Caroline Calcott paraseste un copil in padure, sperand sa nu-l mai vada niciodata. Apoi, autoarea ne poarta cativa ani inapoi in timp pana la momentul in care Caroline se casatoreste cu un proprietar de ferma si alege sa paraseasca viata aristocrata din New York pentru a se muta alaturi de noul ei sot.
In zilele noastre, stranepoatele lui Caroline, Beth si Erica se intorc la conacul familiei, deoarece cea din urma incearca sa-si aminteasca ziua in care verisorul lor, Henry, a disparut fara urma. Intamplator, insa, Erica descopera o poza care o infatiseaza pe strabunica ei impreuna cu un misterios baietel...
My view:
Alegerile intotdeuna au fascinat oamenii. Pana la urma, si povestea Omului din Biblie incepe tot cu o alegere, nu? Cartea lui Katherine Webb e interesanta tocmai pentru ca poti urmari modul in care o alegere in necunostinta de cauza se propaga de-a lungul a cateva generatii si modeleaza vietile oamenilor care traiesc o suta de ani mai tarziu.
Marturisesc ca dintre cele doua povesti (cea a lui Caroline si cea a Ericai si a lui Beth), mi-a placut mai mult cea de la inceputul secolului. Nu cred ca alegerea mea se datoreaza doar aerului de "vechi" care in acest caz e si fascinant, ci faptului ca povestea lui Caroline e mai emotionanta, mai "inchegata", transmite niste lectii de viata... Personal, nu prea inteleg rolul celei de-a doua povesti. Erica si Beth isi avea rolul in roman doar ca sa descopere cine e baietelul si ce s-a intamplat cu el, dar povestea lor paralela despre disparitia lui Henry mi s-a paurt inserata putin mai "cu forta" in carte. Totusi, si povestea lor e frumoasa in felul ei, mai ales pentru ca grija pe care o au surorile una fata de alta e atat de evidenta.
Per total, romanul Mostenirea e o carte buna mai ales datorita povestii lui Caroline, o poveste dureroasa despre iubire, sub toate forumele ei: iubirea unei sotii si a unei mame, iubirea neimpartasita si iubirea excesiva, iubirea neinteleseasa si absenta iubirii... O poveste cu adevarat frumoasa!
Recenzia face parte din campania "Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii", initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL
Rezumat:
La inceputul secolului XX, Caroline Calcott paraseste un copil in padure, sperand sa nu-l mai vada niciodata. Apoi, autoarea ne poarta cativa ani inapoi in timp pana la momentul in care Caroline se casatoreste cu un proprietar de ferma si alege sa paraseasca viata aristocrata din New York pentru a se muta alaturi de noul ei sot.
In zilele noastre, stranepoatele lui Caroline, Beth si Erica se intorc la conacul familiei, deoarece cea din urma incearca sa-si aminteasca ziua in care verisorul lor, Henry, a disparut fara urma. Intamplator, insa, Erica descopera o poza care o infatiseaza pe strabunica ei impreuna cu un misterios baietel...
My view:
Alegerile intotdeuna au fascinat oamenii. Pana la urma, si povestea Omului din Biblie incepe tot cu o alegere, nu? Cartea lui Katherine Webb e interesanta tocmai pentru ca poti urmari modul in care o alegere in necunostinta de cauza se propaga de-a lungul a cateva generatii si modeleaza vietile oamenilor care traiesc o suta de ani mai tarziu.
Marturisesc ca dintre cele doua povesti (cea a lui Caroline si cea a Ericai si a lui Beth), mi-a placut mai mult cea de la inceputul secolului. Nu cred ca alegerea mea se datoreaza doar aerului de "vechi" care in acest caz e si fascinant, ci faptului ca povestea lui Caroline e mai emotionanta, mai "inchegata", transmite niste lectii de viata... Personal, nu prea inteleg rolul celei de-a doua povesti. Erica si Beth isi avea rolul in roman doar ca sa descopere cine e baietelul si ce s-a intamplat cu el, dar povestea lor paralela despre disparitia lui Henry mi s-a paurt inserata putin mai "cu forta" in carte. Totusi, si povestea lor e frumoasa in felul ei, mai ales pentru ca grija pe care o au surorile una fata de alta e atat de evidenta.
Per total, romanul Mostenirea e o carte buna mai ales datorita povestii lui Caroline, o poveste dureroasa despre iubire, sub toate forumele ei: iubirea unei sotii si a unei mame, iubirea neimpartasita si iubirea excesiva, iubirea neinteleseasa si absenta iubirii... O poveste cu adevarat frumoasa!
Recenzia face parte din campania "Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii", initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL
ooo frumoasa cartea, nu am auzit de ea dar imi place cum suna recenzia ei!
RăspundețiȘtergereimi place ingerul de pe coperta, am mai vazut cartea pe net, dar recenzii prea putine .Imi place, ma atrage...
RăspundețiȘtergere