Imi doream sa citesc acest roman distopic de multa vreme pentru ca eram tare curioasa cum poate arata o societate in care meseria pompierilor este sa arda carti. Nu-mi puteam imagina o lume in care oamenii nu au voie sa citeasca, insa cel mai socant in roman nu este situatia in sine, ci cum s-a ajuns acolo...
Rezumat:
Guy Montag este un pompier mai mult decat incantat de meseria sa. Nimic nu i se pare mai placut decat sa dea foc lucrurilor, sa le priveasca arzand. Nu stie ca exista o vreme in care pompierii nu provocau incendiile, ci din contra, le stingeau. Nici el, nici ceilalti. Cum sa stie, daca singura lor sursa de informatie sunt niste ecrane uriase unde tot ce vad sunt povesti fara cap si fara coada si mai ales, fara sens...? Insa exista cativa oameni care nu agreaza aceasta societate, insa ei traiesc incercand sa-si ascunda adevaratele sentimente. Totusi, intr-o zi Guy intalneste o astfel de persoana, o tanara care il proavoaca sa vada lumea din jurul sau. Disparitia fetei, impreuna cu tentativa de sinucidere a sotiei lui Montag il fac pe acesta sa priveasca societatea in care traieste si isi doreasca s-o schimbe. Insa cum poate un om lupta impotriva sistemului?
My view:
Spuneam la inceput ca cel mai tare m-a socat felul in care s-a ajuns la arderea cartilor. V-as povesti, dar mi se pare ca impactul e mult mai mare daca pur si simplu cititi fragmentul:
Intr-o societate ca a noastra in care discriminarea e una din problemele "la ordinea zilei", eu am inceput sa ma ingrijorez citind acest roman, pentru ca mi se pare ca ne indreptam in directia prezisa de Bradbury. Tocmai de aceea ma bucur ca editura Paladin a ales sa reediteze romanul, pe care il recomand pentru ca este un mare semnal de alarma si ar trebui sa avem cu totii grija sa nu ajungem atat de departe incat sa dam ne foc la carti ca sa ne uitam la emisiuni tampite la televizor.
Rezumat:
Guy Montag este un pompier mai mult decat incantat de meseria sa. Nimic nu i se pare mai placut decat sa dea foc lucrurilor, sa le priveasca arzand. Nu stie ca exista o vreme in care pompierii nu provocau incendiile, ci din contra, le stingeau. Nici el, nici ceilalti. Cum sa stie, daca singura lor sursa de informatie sunt niste ecrane uriase unde tot ce vad sunt povesti fara cap si fara coada si mai ales, fara sens...? Insa exista cativa oameni care nu agreaza aceasta societate, insa ei traiesc incercand sa-si ascunda adevaratele sentimente. Totusi, intr-o zi Guy intalneste o astfel de persoana, o tanara care il proavoaca sa vada lumea din jurul sau. Disparitia fetei, impreuna cu tentativa de sinucidere a sotiei lui Montag il fac pe acesta sa priveasca societatea in care traieste si isi doreasca s-o schimbe. Insa cum poate un om lupta impotriva sistemului?My view:
Spuneam la inceput ca cel mai tare m-a socat felul in care s-a ajuns la arderea cartilor. V-as povesti, dar mi se pare ca impactul e mult mai mare daca pur si simplu cititi fragmentul:
| "Oamenii de culoare nu pot să sufere povestea Micul negru Sambo? Pune-o pe foc! Albii sunt cam stânjeniţi de Coliba unchiului Tom? Pune-o pe foc! Cutare a scris o carte de spre influenţa tutunului asupra cancerului pulmonar? Plâng amatorii de ţigări? Pune cartea pe foc! Seninătate, Montag. Tihnă, Montag! Scoate-ţi zbuciumul afară. Şi mai bine-ar fi să-l azvârli în crematoriu. Înmormântările sunt un obicei păgân şi nefericit? Elimină-le şi pe ele! Cinci minute după ce moare, un om a şi pornit spre Marele şemineu, reţeaua naţională de crematorii deservită de elicoptere. Zece minute după ce-a murit, omul devine un pumn de cenuşă neagră. Să nu-i plângem pe cei morţi. Să-i dăm uitării! Arde tot, arde orice. Focul străluceşte şi purifică." |
Intr-o societate ca a noastra in care discriminarea e una din problemele "la ordinea zilei", eu am inceput sa ma ingrijorez citind acest roman, pentru ca mi se pare ca ne indreptam in directia prezisa de Bradbury. Tocmai de aceea ma bucur ca editura Paladin a ales sa reediteze romanul, pe care il recomand pentru ca este un mare semnal de alarma si ar trebui sa avem cu totii grija sa nu ajungem atat de departe incat sa dam ne foc la carti ca sa ne uitam la emisiuni tampite la televizor.
s-a ridicat paru pe mine din cauza citatului . Frumoasa recenzie
RăspundețiȘtergereȘi romanul lui Bradbury ca și cel al lui Orwell ne avertizează în privința TV-ului care devine cea mai eficientă metodă de spălare a creierului și de influențare a maselor.
RăspundețiȘtergereIubiți, prețuiți și mai ales citiți cărțile!
aolo daca arde carti nu imi place:(. Ghanda stii ce observ ca toate cartile astea SF au niste titluri greoaie incat ma intreb cum de reusesti sa tii minte titlurile:)) eu nu as putea
RăspundețiȘtergereE pur si simplu versiunea lui Bradbury despre o lume distopica. In Jocurile foamei, copii lupta pana la moarte, in Fahrenheit 541, pompierii ard carti. Fiecare cu ideile lui :D
ȘtergereCat despre titluri, nu mi s-au parut niciodata greoaie, ba chiar unele mi se pare extrem de atractive. Spre exemplu, Fahrenheit este scara de masura a temperaturii pe care o folosesc americanii. E ca si cum s-ar numi "232,7 grade Celsius" :))