Recenzie: Codul lui da Vinci

La inceput de an, citeam primele doua volume din trilogia Sanctus a lui Simon Toyne. Citind si alte pareri despre serie, am vazut-o deseori comparata cu Codul lui da Vinci, carte pe care eu n-o citisem. Si cum nu puteam sa ma multumesc doar stiind ca am vazut filmul, am vrut sa citesc si eu celebrul roman al lui Dan Brown.

Rezumat:
Robert Langdon, un profesor american de simbolistica si istoria artei, se afla in Paris pentru o conferinta. In mijlocul noptii, politia il cauta la hotel pentru a-i cere ajutorul la ancheta mortii custodelui Luvrului, care a lasat un ultim mesaj criptat. Insa capitanul Bezu Fache ii ascunde profesorului un detaliu esential, si anume ca el este principalul suspect. Insa Langdon reuseste sa scape cu ajutorul criptigrafei politiei, Sophie Neveu, care este nepoata custodelui si care crede in nevinovatia lui Langdon. Impreuna, trebuie sa desluseasca indiciile pe care bunicul lui Sophie le-a lasat, indicii care ii vor conduce nu doar la adevaratul criminal, ci si la un secret pe care Biserica a inceract sa-la scunda secole la rand.

My view:
Mereu mi se pare interesant cum cartile care vorbesc despre secrete ascunse de Biserica sunt intotdeauna fascinante, chiar daca poarta eticheta fictiune. Cred ca fiecare om are dreptul sa creada ce si cum vrea, insa nu pot sa nu admir modul fantascic in care Dan Brown a imbinat elemente reale si fantastice si a obtinut un roman atat de veridic incat a generat atatea controverse.

Ceea ce mi-a placut din roman n-a fost neaparat povestea, pe care o stiam deja de cand vazusem filmul. Mi-a placut bogatia simbolurilor si a explicatiilor lor, mi-a placut cum in lumea creata de Brown, nimic nu era intamplator, totul avea un sens si o istorie, simboluri aparent banale aveau un inteles adanc, deseori uitat sau modificat, insa unele simboluri erau vesnic prezente de-a lungul istoriei, mereu fascinante, ca si cum ar fi fost gravate intr-o memorie colectiva a omenirii, memorie datand de la primul om constient. De asemenea, m-a fascinat si istoria efectiva a unor simboluri, modul cum intelesul lor s-a modificat de-a lungul timpului, uneori chiar intr-un mod extrem de radical.

Daca reusiti sa cititi Codul lui da Vinci fara sa va lasati influentati de aerul de "teorie a conspiratiei", atunci eu cred ca o sa va placa, mai ales multumita interpretarilor simbolurilor despre care vorbeam. Eu cred ca o sa va deschida ochii, o sa va faca sa va ganditi de doua ori atunci cand priviti o stema sau poate chiar si atunci cand va alegeti accesoriile, pentru ca pentru cine are ochi sa vada, nimic nu e intamplator.

Puteti cumpara romanul online din libraria virtuala libris.ro, de aici.