Uitandu-ma prin lista postarilor recente de pe blogurile pe care le urmaresc, am dat peste un titlu care mi-a atras atentia: Postarile de iarna. Asa am aflat de ideea fetelor de la Love for books de a lansa in blogosfera o provocare: toate persoanele interesate trebuie sa posteze 3 articole pe teme stabilite de ele si legate de iarna. Am inteles ca e deja al doilea an in care organizeaza aceasta campanie si m-am hotarat sa ma numar printre blogurile inscrise (22!) pentru ca imi place sa bat campii si am vrut sa vad daca o pot face si pe teme care nu-mi plac.
Da, ati ghicit, sunt o persoana care prefera vara si tot ce inseamna ea. Iarna, visul meu e sa imit ursii si sa ma retrag in barlog. Dar din barlogul meu pot scrie, si deci ma voi referi la prima tema dintre cele trei, si anume zapada.
Intamplator, de dimineata, in timp ce degeram pe drum spre scoala alaturi de o colega, la cateva secunde dupa ce s-a plans de frig, mi-a spus ca si-ar dori sa ninga. In capsorul meu, nu prea avea logica pentru ca ar insemna sa fie si mai frig, asa ca am intrebat-o de ce si-ar putea dori asta. Raspunsul ei mi-a placut la nebunie: "Fara ninsoare, parca e frig degeaba." Si cred ca are dreptate pentru ca desi nu-mi place frigul deloc, dar deloc, zapada e una din partile placute (cu o conditie esentiala: eu sa stau in barlog si sa nu trebuiasca sa ies. Deloc.)
Imi place ideea de ninsoare, imi place faptul ca fulgii cad incet pe sol, aproape sfidand gravitatia, parand sa pluteasca, nu sa se prabuseasca. Imi sugereaza zbor, ceea ce pentru mine e egal cu libertatea. Si intotdeauna fulgii de nea ma duc cu gandul la oameni pentru ca toti fulgii sunt superbi, unici, dar efemeri. Exact ca noi. Pentru ca desi avem defectele noastre si individual, si ca grupuri, societati si specie, suntem frumosi prin faptul ca gandim, ca transmitem idei, ca folosim cuvinte pentru a crea imagini, pentru a exprima lucrurile incredibile din mintile noastre. Pentru ca desi toti suntem asemanatori priviti de departe, fiecare e unic. Si pentru ca avem atat de putin timp la dispozitie pe care sa-l valorificam... Dar totusi, pentru cele cateva clipe pe care le avem - in timp masurat la scara cosmica - suntem liberi.
Si apoi mai e covorul acela alb, irezistibil de alb, care straluceste ca miliarde de diamante presarate pe sol, care in soare da un aer atat de frumos oricarui oras, oricat de gri si mohorat ar parea. In general, sunt o persoana careia ii place orasul si tot ce inseamna el, am citadinul in sange, insa nici mie nu-mi place ca Bucurestiul e, in general, gri si mohorat (si, cumva, chiar si in blocurile reabilitate si vopsite e o anume nuanta de gri...). Insa cand totul e acoperit de zapada si iese soarele dintre nori, scaldand totul in lumina... e pur si simplu superb. Mie zapada, in zilele cu soare, nu-mi sugereaza moarte, ci frumusete: o frumusete stralucitoare, scaldata de lumina.
Si imi plac si acei primi pasi in zapada, acele prime urme care parca sfideaza perfectiunea si sarbatoresc viata. De obicei, nu-mi plac cainii, cu atat mai putin cei vagabonzi, insa iarna imi place sa-i vad mergand prin zapada, ei fiind cei care sparg acea perfectiune ireala. Imi place sa vad cum pasii lor raman intipariti pe zapada, imi place sa-i vad alergand si fugarindu-se ca sa se incalzeasca, mai ales prin zapada. Parca aduc o frantura de primordial, de instinctual in mijlocul orasului, care ar trebui sa reprezinte un centru al ratiunii.
Totusi, repet, imi place totul vazut de la geam, inconjurata de caldura barlogului, unde totul e privit de la distanta si elemente precum frigul sau vantul sau poleiul par ireale sau macar extrem de indepartate. Urasc ca acei primi pasi sa fie ai mei, nu-mi place sa ma infofolesc pana mi se pare ca tot continutul dulapului e pe mine doar ca sa fac doi pasi afara si nici dupa jocul cu bulgari nu ma dau in vant pentru ca daca e ceva ce urasc, atunci urasc sa-mi inghete mainile. Insa stand langa calorifer si privind ninsoarea sau zapada cu o ceasca de cacao fierbinte in mana, e absolut superb. Exista, din punctul meu de vedere, un singur lucru mai frumos, si anume marea stralucind la soare. (Mda, pana la urma tot o iubitoare de caldura raman... Insa ma abtin acum si voi vorbi despre asta alta data. Probabil la vara.)
Dar, ca totul pe lumea asta, nimic nu e durabil, oricat de frumos ar fi. In cateva zile, toata acea stralucire devine un morman cenusiu-mocirlos infinit, zapada se topeste si ingheata la loc devenind un blod alunecos si detestabil de gheata si, normal, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa ies din casa si sa infrunt zapada si frigul, moment in care nu-mi doresc decat sa nu mai ninga niciodata...
Da, ati ghicit, sunt o persoana care prefera vara si tot ce inseamna ea. Iarna, visul meu e sa imit ursii si sa ma retrag in barlog. Dar din barlogul meu pot scrie, si deci ma voi referi la prima tema dintre cele trei, si anume zapada.
Intamplator, de dimineata, in timp ce degeram pe drum spre scoala alaturi de o colega, la cateva secunde dupa ce s-a plans de frig, mi-a spus ca si-ar dori sa ninga. In capsorul meu, nu prea avea logica pentru ca ar insemna sa fie si mai frig, asa ca am intrebat-o de ce si-ar putea dori asta. Raspunsul ei mi-a placut la nebunie: "Fara ninsoare, parca e frig degeaba." Si cred ca are dreptate pentru ca desi nu-mi place frigul deloc, dar deloc, zapada e una din partile placute (cu o conditie esentiala: eu sa stau in barlog si sa nu trebuiasca sa ies. Deloc.)
Imi place ideea de ninsoare, imi place faptul ca fulgii cad incet pe sol, aproape sfidand gravitatia, parand sa pluteasca, nu sa se prabuseasca. Imi sugereaza zbor, ceea ce pentru mine e egal cu libertatea. Si intotdeauna fulgii de nea ma duc cu gandul la oameni pentru ca toti fulgii sunt superbi, unici, dar efemeri. Exact ca noi. Pentru ca desi avem defectele noastre si individual, si ca grupuri, societati si specie, suntem frumosi prin faptul ca gandim, ca transmitem idei, ca folosim cuvinte pentru a crea imagini, pentru a exprima lucrurile incredibile din mintile noastre. Pentru ca desi toti suntem asemanatori priviti de departe, fiecare e unic. Si pentru ca avem atat de putin timp la dispozitie pe care sa-l valorificam... Dar totusi, pentru cele cateva clipe pe care le avem - in timp masurat la scara cosmica - suntem liberi.
Si apoi mai e covorul acela alb, irezistibil de alb, care straluceste ca miliarde de diamante presarate pe sol, care in soare da un aer atat de frumos oricarui oras, oricat de gri si mohorat ar parea. In general, sunt o persoana careia ii place orasul si tot ce inseamna el, am citadinul in sange, insa nici mie nu-mi place ca Bucurestiul e, in general, gri si mohorat (si, cumva, chiar si in blocurile reabilitate si vopsite e o anume nuanta de gri...). Insa cand totul e acoperit de zapada si iese soarele dintre nori, scaldand totul in lumina... e pur si simplu superb. Mie zapada, in zilele cu soare, nu-mi sugereaza moarte, ci frumusete: o frumusete stralucitoare, scaldata de lumina.
Si imi plac si acei primi pasi in zapada, acele prime urme care parca sfideaza perfectiunea si sarbatoresc viata. De obicei, nu-mi plac cainii, cu atat mai putin cei vagabonzi, insa iarna imi place sa-i vad mergand prin zapada, ei fiind cei care sparg acea perfectiune ireala. Imi place sa vad cum pasii lor raman intipariti pe zapada, imi place sa-i vad alergand si fugarindu-se ca sa se incalzeasca, mai ales prin zapada. Parca aduc o frantura de primordial, de instinctual in mijlocul orasului, care ar trebui sa reprezinte un centru al ratiunii.
Totusi, repet, imi place totul vazut de la geam, inconjurata de caldura barlogului, unde totul e privit de la distanta si elemente precum frigul sau vantul sau poleiul par ireale sau macar extrem de indepartate. Urasc ca acei primi pasi sa fie ai mei, nu-mi place sa ma infofolesc pana mi se pare ca tot continutul dulapului e pe mine doar ca sa fac doi pasi afara si nici dupa jocul cu bulgari nu ma dau in vant pentru ca daca e ceva ce urasc, atunci urasc sa-mi inghete mainile. Insa stand langa calorifer si privind ninsoarea sau zapada cu o ceasca de cacao fierbinte in mana, e absolut superb. Exista, din punctul meu de vedere, un singur lucru mai frumos, si anume marea stralucind la soare. (Mda, pana la urma tot o iubitoare de caldura raman... Insa ma abtin acum si voi vorbi despre asta alta data. Probabil la vara.)
Dar, ca totul pe lumea asta, nimic nu e durabil, oricat de frumos ar fi. In cateva zile, toata acea stralucire devine un morman cenusiu-mocirlos infinit, zapada se topeste si ingheata la loc devenind un blod alunecos si detestabil de gheata si, normal, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa ies din casa si sa infrunt zapada si frigul, moment in care nu-mi doresc decat sa nu mai ninga niciodata...
ce bine semanam :))eu as vrea sa fie permanent vara . M-am chinuit sa scriu si eu ceva pentru provocarea fetelor secondata de o prietena. Eu vroiam sa scriu ca iarna imi ingheata picioarele iar ea cica iarna este mirifica ... bla bla taram magic.... Nu s-a putut abtine sa imi zica ca sufar de reumatism nicidecum de romantism cand i-am spus ca nu ma pot preface ca imi e cald cand de fapt mor de frig.
RăspundețiȘtergereparca n-ar avea farmec sa fie totusi mereu numai vara :) asa cand vine ne bucuram mai mult de ea
Ștergerecand e iarna carcotim ca e frig iar vara ca e prea cald :))
ȘtergereSunt nascuta in decembrie dar nu ma impac cu frigul.Pentru mine iarna este sinonim cu ,, cat mai multe haine pe mine" :D Cel mai mult detesc sa calatoresc cand e frig.
si eu sunt foarte frigurossa in general fie ca e iarna fie ca e vara, eu si vara ma invelesc bine asa ca nu pot da vina pe iarna pentru frig :))
Ștergere@Elena G: complet de acord. Ma simt ca un eschimos cand ma imbrac ca sa ies afara iarna, asa ca prefer sa stau in casa. Problema e ca nu mereu se intampla lucrurile cum preferam noi...
Ștergeremie imi place cand ma echipez ca un eschimos si innot in zapada
Ștergere:)) ma si gandesc cum as arata ca un eschimos in zapada, ar fi interesant cred
ȘtergereOoooo, cat de bine te inteleg. Si eu urasc firgul si zapada, desi ideea de a fin in casa, in timp ce afara e frig de crapa pietrele mi se pare minunata
RăspundețiȘtergereNu-i asa? Si cum nu e mereu soare, ca sa-mi placa peisajul, cand sunt nori imi place sa vad oameni semi-degerati mergand pe strada cat eu stau la caldurica >:)
ȘtergereSuna putin a sadism dar imi place :))
Ștergeremie imi este mila de oamenii fara adapost si de bietele animale care nu au unde sa stea pe gerurile alea cumplite, in rest si pe mine ma bucur ideea de a sta in casa la caldurica in timp ce afara e frig!
ȘtergereDin fericire se mai gandeste si la ei cate cineva si au anuntat ca se deschid mai multe adaposturi de noapte anul acesta pentru oamenii strazii, dat fiind iarna grea care se anunta
ȘtergereFrigul si eu il urasc dar zapada mi-e tare draga mai ales daca sunt la gura sobei si privesc pe geam tabloul iernii :))
RăspundețiȘtergereIubesc zapda doar cand sunt eu singura cu ea :))
ȘtergereIubesc zapada doar cand sta departe de mine. Adica atunci cand e un geam etans si cateva etaje intre noi :))
ȘtergereImiii sunt momente cand merge o bulgareala buna cu cei mici in zapada sau o ora la patinoar
ȘtergereLa mine a inceput sa ning foarte tare de aseara si e mai cald decat in celelalte zile cu ninsoare :)
RăspundețiȘtergereEu sunt nascuta iarna, dar sunt adepta verii, astazi m-am dat in rand cu lumea si am facut ingerasi in zapada :))
eu sunt nascuta toamna si sunt adepta iernii! de ce sa faci,..... nu poti schimba data in care te aduce barza:))
ȘtergereEu sunt nascuta primavara si ador fiecare anotimp in parte pentru ce are de oferit
ȘtergereDe ieri seara ninge si pe la noi, chiar s-a asternut un strat consistent pe care nimeni n-a binevoit sa-l inlature asa ca am circulat destul de greu cu masina azi....dar imi place atmosfera incepe sa miroasa a sarbatoriiiiiiiiii de iarna
RăspundețiȘtergereEu prefer sa merg pe jos :)) am mers zilele trecute cu familia unei prietene la cumparaturi si nu mai iesea masina din parcare :)) (Mentionez ca e o masina foarte buna)
ȘtergereEu urasc sa merg pe jos iarna :| Pe langa faptul ca dureaza de doua ori mai mult timp sa ajung din A in B, mai si aluneca. Si indiferent ce fac si cat de gros ma imbrac sau cat de etanse sunt incaltarile, mai devreme sau mai tarziu imi ingheata picioarele :|
Ștergereinseamna ca ai circulatia proasta, si mie imi ingheata indiferent cat de bine incaltata sunt. faza cu alunecatul nici mie nu imi place, cad in fiecare an
ȘtergereAici putem sa facem o gasca intreaga si eu stau prost cu circulatia
ȘtergereOricum macar la noi nu se sperie nimeni de un strat de zapada, pe cand afara pe unde nu sunt invatati cu zapada e panica nationala cand incep sa cada fulgii
RăspundețiȘtergereDa, dar culmea e ca in panica lor nationala, drumurile sunt inca practicabile, nu se duce naibii toata circulatia dupa doi fulgi, ca la noi unde iarna ne ia an de an prin surprindere...
Ștergeream vorbit cu varamiu din franta ieri si mi-a zis ca la ei lumea este absolut isterizata pentru ca zapada e in strat de 2 cm, cum sa nu fie practicabile drumurile la asa depunere de zapada :)
ȘtergereNinge in decembrie:))Am intalnit multa lume care se mira...
RăspundețiȘtergere...in special responsabilii cu deszapezirea drumurilor =))
Ștergerepai cand isi fac ei treaba? mereu ei sunt surprinsi! de parca in decembrie ar trebui sa facem baie in Marea Neagra si sa ne bronzam la soare pe sezlong
ȘtergerePeste vreo cativa ani cine stie daca n-o sa fie cum vor ei?
ȘtergereErau din Congo cumva? nu mi se pare de mirare ca ninge in decembrie desi s-ar putea ca in curand cu shimbarile de clima sa nu mai ninga la noi ci prin desert
RăspundețiȘtergeredeplasarea polilor va duce la schimbari majore de clima in rest nu e niciun sfarsitul lumii si nimic altceva
ȘtergereAi foarte mare dreptate am citit si eu o multime de articolele despre asta
Ștergere