La multi ani, Romania!

Azi, de ziua nationala, majoritatea incurajeaza romanii sa fie patrioti. Mi se pare la fel de stupid ca a le spune oamenilor sa fie generosi de Craciun, smeriti de Paste, indragostiti in februarie (pe 14 sau pe 24, indiferent) si asa mai departe. De parca n-ar trebui s-o facem zilnic.

E la fel de adevarat ca azi e singura zi in care in mass-media ni se spune clar si raspicat ca Romania e frumoasa, ca merita iubita. Noroc cu ziua asta, atlfel nu s-ar spune niciodata. Si multi, enorm de multi romani au nevoie s-o auda.

Dar eu n-o sa va rog sa iubiti Romania azi. O sa va rog s-o iubiti in fiecare zi. Si o sa va rog poate sa va ganditi la tara asta in care, vrem sau nu, traim. Dar o sa va rog sa va ganditi si maine. O sa va rog sa va ganditi zilnic. Si o sa va rog s ava ganditi de fiecare data cand auziti ca Romania e naspa.

Pentru ca nu e chiar asa.

Nu spun ca aici e paradisul, ca nu e. Sunt si lucruri care nu merg bine. Nu merg deloc bine. Si multi se gandesc sa plece. Nu cred ca asta e solutia. Adica da, poate unora le va fi mai bine afara, dar cativa kilometri mai la Vest nu umbla cainii cu covrigi in coada. Nu ma intelegi gresit, nu condamn pe nimeni care vrea sa plece. Mi se pare normal sa se gandeasca la faptul ca sistemul nostru de sanatate te lasa sa mori la usa spitalului de cele mai banale boli sau te face sa iesi din spital mult mai grav bolnav decat ai intrat. Mi se pare normal sa se gandeasca la faptul ca muncesti o viata ca un caine si primesti o pensie de 2 lei - literalmente, din pacate - in timp ce smecherasii cu fundul aplatizat de la macularea unor fotolii pufoase primesc kilograme de bani pe nimic. Inteleg asta si rezonez.

Dar nu se va rezolva nimic daca oamenii buni lumea pleaca. Fiecare tara are partile ei rele. Si fiecare tara are partile ei bune, si ar trebui sa ne concentram pe ele, pe valorificarea lor. Si, normal si pe schimbarea lucrurilor rele.

Am regasit de curand un proiect de-al meu din clasa a 10-a care ne cerea sa povestim viata noastra in anul 2020. Am scris negru pe alb ca la facultate ma voi cara in State fara sa privesc inapoi. Au trecut doar 2 ani de-atunci, dar acum sunt ferm decisa sa nu plec nicaieri. Vreau sa raman acasa. Vreau sa invat aici, sa ma angajez aici, sa castig bine aici. Sa demonstrez ca se poate. In primul rand, mie. In al doilea rand, oricui a plecat pentru ca "asa nu se poate". Pentru ca m-am saturat sa aud ca "aici nu se poate".

Poate ca o sa-mi fie greu. Viata in general are tendinta sa fie grea. Dar ma indoiesc ca imi va fi mai greu ca celor care pleaca. Aici sunt acasa si oricate avantaje ar prezenta exteriorul, nicio alta tara nu-mi poate oferi asta. Un roman nu va fi acasa decat in Romania, si asta e valabil pentru oricine.

Daca in casa voastra e dezordine, nu va mutati, nu? Daca in casa voastra e frig, nu va mutati, nu? Daca in casa voastra s-a spart o teava, nu va mutati, nu?
De ce ar fi diferit cu tara noastra?

Majoritatea celor care cititi faceti parte din prima generatie post-comunista. Invatam de mici ca regimul comunist a fost rau, ca oamenii nu aveau mai nimic si ca nu aveau voie sa-si spuna parerea. Adevarat. Ceea ce nu prea invatam e ca cel mai mare rau s-a facut la nivelul mentalitatii. Noi sunem primii eliberati de asta. Noi am fost educati nu doar sa ne exrpimam, dar si sa gandim liber, sa ne pretuim cel mai mult libertatea de gandire. Noi putem schimba ceva. Hai sa incercam s-o facem.

Si ca tot e ziua nationala, hai sa incepem afland cate ceva despre Romania. Haide sa incepem afland cu totii ce inseamna 1 decembrie, ca e mai mult decat o zi libera sau decat ziua nationala, ca ceva s-a intamplat de 1 decembrie, cu aproape 100 de ani in urma. Haide sa incepem afland ce inseamna Tricolorul, pentru ca acele 3 culori nu sunt alese la intamplare. Hai sa incepem privindu-ne stema si sa intelegem de ce arata cum arata, ce simbolizeaza fiecare element al sau. Si haide sa incepem sa ascultand Imnul.

Cand eram mica si se intona imnul la inceput de an scolar, era doar un cantec pe care trebuia sa-l ascultam, o poezie care ne incurca la discutat despre vacanta de vara. Apoi, ori intr-a 8-a ori intr-a 9-a, nu-mi amintesc exact (si oricum, mi-e rusine ca a fost atat de tarziu), am tacut si am ascultat imnul. Va jur ca aproape am plans si nu exagerez. De atunci, il ascult mereu. Cu placere. Cu mandrie. Si ma emotioneaza de fiecare data. Nu ma credeti, foarte bine. Ascultati-l si voi. Ascultati-l cu adevarat. Pentru ca e superb. Avem un imn superb. Un imn care vorbeste despre cine am fost si despre cine vrem sa fim in continuare. Un imn despre noi, despre romani si despre Romania.

Un imn actual. Pentru ca e cazul sa ne desteptam. Nu doar din somn, ci si la cap.

Imi dau seama ca a fost un articol lung, si va multuemsc ca ati avut rabdare sa cititi pana aici. Am incercat sa vad daca nu sunt parti pe care le pot scoate, insa aproape ca imi vine sa-i dublez lungimea scriind si mai multe. Stiu ca n-are nicio legatura cu cartile. In acest articol e o mare parte din frustrarea mea legata de ce se intampla in tara asta. Si nu ma refer la sanatate, educatie, politica, trasnporturi etc. Ma refer la mentalitatea romanilor. Si nu sunt frustrata doar azi. Sunt frustrata in fiecare zi. Si totusi, nu plec nicaieri. Pentru ca Romania e casa mea si pentru ca vreau sa ajut lumea sa vada cat e de frumoasa in fiecare zi, nu doar azi. Si vreau sa ajut s-o facem si mai frumoasa.

La multi ani, Romania! La multi ani, romani! Si romani... desteptati-va!