Pentru ca in ultimul timp, am lasat-o mai moale cu activitatea pe blog, mi-am propus sa "revin" cu ceva nou, si anume rubricuta Jurnal. Nu va asteptati ca astfel de articole sa apara cu o anumita frecventa, o sa scriu exact ca in jurnalul personal: cand am ceva de spus.
Eu intotdeauna am avut senzatia despre mine ca stiu sa-mi gestionez timpul. Dar, de fapt, daca e cineva care poate sa nu respecte un orar prestabilit, aceea sunt eu. Cred ca tuturor ni s-a intamplat sa ne propunem ca in weekend sa mutam muntii din loc recapituland la toate materiile, invatand in plus si citind si toate acele carti din lista de lecturi suplimentare. Si rezultatul a fost, invariabil, "da, pe naiba". Mie mi se intampla cel putin de doua ori pe luna.
Si totusi, totusi, n-am mai intrat intr-o criza de timp de cel putin 2-3 ani. Si cheia nu cred ca e respectarea acelui orar "fabricat" in momentele in care weekendul pare atat de departe incat il putem umple. Nu, eu cred ca cheia, cel putin pentru mine, e prioritizarea. "Asta trebuie sa fac acum, asta poate astepta". Si gata. Da, normal, exista dezavantaje. In cazul meu, s-a vazut: saptamana asta am avut de facut ceva mai multe lucruri legate de scoala si blogul a cazut pe o pozitie mai joasa. Insa cel mai des, nu scoala ma opreste, ci cu totul si cu totul altceva.
Ati ghicit? Eu sper ca da, pentru ca e unul din motivele pentru care scriu pe acest blog: cartile. Nu mai departe de saptamana trecuta, am mers cu sor'mea in Diverta. Am uitat ce-i trebuia (sunt o sora grijulie sau ceva...), cert e ca am lasat-o in treaba ei si m-am dus sa arunc o privire in raionul de carti. Intamplator, am vazut A doua luna plina. Intamplator, eu n-am citit-o. Intamplator, m-am gandit sa ma uit cat costa. Intamplator, era 10 lei.
Acum, singurul motiv pentru care as fi refuzat oferta aceasta era sa-mi fi cazut un pian in cap sau ceva, insa eram in deplinatatea facultatilor mintale si imi aminteam ca o iubesc pe Kelley Armstrong, asa ca mi-am cumparat-o. Doar ca, pentru sambata, planul meu maret era sa lucrez pentru examenul pe care il dau maine... dar am facut greseala sa citesc prologul... si cand mi-am ridicat privirea de la pagina 250 si ceva, era ora 7 seara... Asa ca am facut ceea ce era corect: am continuat sa citesc. Si mi-am restructurat orarul.
In final, am avut timp pentru tot ce aveam de facut, insa doar pentru ca alte carti nu mi-au mai taiat calea. Totusi, aici am ramas in urma, si vreau sa-mi cer scuze. Asadar, zilele urmatoare va asteapta 4 recenzii din partea mea (inclusiv la A doua luna plina), care sper sa va convinga ca oricat de aglomerat mi-ar fi programul, intotdeauna, dar intotdeauna voi avea timp pentru o carte buna. Sau mai multe :)).
PS: Un mic feedback despre rubrica asta ar fi binevenit, pentru ca nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu gargaunii din capul meu :).
foarte frumos jurnal;)),si mie imi place kelley armstrong,in special cele doua volume:luna plina si a doua luna plina ;;)
RăspundețiȘtergereNu am inceput inca seria asta
ȘtergereAm terminat de curand volumul al treilea din serie (Magie de doi bani) si e la fel de bun ca primele :)
RăspundețiȘtergereAm citit recenzia si mi se pare foarte interesant
Ștergereimi place mult ideea cu jurnalul mai ales ca e ceva inedit, e placut sa pornesti o tema de discutie de la ceva ce-ti trece prin cap si sa vezi ce reactii poate starni, chiar ma astept sa ai multe comentarii la aceasta rubrica eu una o astept cu placere....si acum revenind la fila de jurnal de azi cred ca timpul e o problema pentru fiecare dintre noi mai ales azi cand ti se pare ca timpul s-a scurtat zille s-au micsorat, anii au intrat in sac
RăspundețiȘtergereMI se pare geniala ideea asta, asa aflam si noi mai multe despre tine si gandurile tale:)
RăspundețiȘtergereDA este o idee de milioane
ȘtergereDin pacate niciodata nu am timp pentru tot ce mi-as dori sa fac
RăspundețiȘtergereimi place expresia nu as fi refuzat oferta nici daca mi-ar fi cazut un pian in cap:)):)) nici eu nu refuz unele oferte cand gasesc ceva care cu adevarat merita a fi achizitionat!
RăspundețiȘtergere:) :) este intr-adevar o expresie inedita imi aduce aminte de ceva ce am citit cand eram in liceu - Usor cu pianul pe scari :)
ȘtergereFrumos spus :)
RăspundețiȘtergere