Leapsa literara (partea 1)

Este miercuri, iar aceasta este prima leapsa creata de mine si sunt mandra de ce mi-a iesit. Nu este cine stie ce, dar din cate genuri literare exista, am doar cinci care intr-adevar m-au incantat cu seriile lor: fantasy, romance, politist, clasic si literatura romana. Acestea sunt urmatoarele, alaturi de dovada ca intr-adevar imi plac, sau ma rog in limita posibilitatilor mele materiale:

1) Fantasy - Academia Vampirilor de Rachelle Mead

Desi prima serie cu vampiri pe care am citit-o nu a fost „Academia Vampirilor” asta nu m-a impiedicat sa nu o ador si sa nu ma indragostesc de ideea lui Rachelle Mead. Pe bune acum! Unde ati mai intalnit o scoala in care inveti sa fii vampir si sa ucizi vampiri? Mie mi se pare o idee geniala ca in aceasta serie oamenii au fost exclusi si ca toata povestea este axata pe dhampiri (semi-vampirii) moroii (vampirii buni) si strigoii (vampirii rai) –desi sincera sa fiu, pentru mine srigoii pana sa citesc cartea erau zombii romanesti.
Aceasta serie mai este preferata mea pentru ca nu se rezuma doar la o poveste de dragoste si nu e neaparat doar o carte siropoasa cu multe dulcegarii si multe, multe paragrafe horny, ci mai sunt si batai si actiune. Multa, multa actiune, iar o carte fara actiune este ca  a merge la Mc Donald’s fara Ghanda (fara ea nu merg, comparatie cam dubioasa, dar cea mai buna si singura care mi-a venit in cap).
Nu stiu ce as putea sa mai spun aici fara sa fac spoilere (Ghanda abia s-a apucat de serie si nu vreau sa-i stric cheful) dar pe mine m-a atins pana in strafunul sufletului si ma apucasem intr-un timp sa fac versiunea mea a Academiei, doar ca spre final sa fiu pe langa subiect si sa nu pastrez decat povestea de iubire dintre profesor si eleva. Deci seria asta primeste de la mine 5 stelute cu steluta :)).

2) Literatura romaneasca - La Medeleni de Ionel Teodoreanu

Sa fii mic si sa citesti carti este putin cam ciudat pentru ca noi mereu am asemanat copilaria cu jocruile din fata casei sau povestile bunicilor, doar ca atunci cand nu ai un bunic care sa-ti spuna povesti si sa te faca sa razi sau sa plangi, inveti sa citesti mai repede si te apuci singur sa-ti citesti povestea copilariei. Iar pentru mine „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, este seria din literatura romanilor pe care pur si simplu o ador.
Primul volum l-am citit in clasa intai cu chiu cu vai si la inceput nu prea intelegeam multe lucruri din el, doar ca ma vedeam in Monica a carei bunica decedase, numai ca eu nu aveam bunic. Si am perseverat si perseverat pana ce in clasa a doua citisem cartea de doua ori si practic invatasem dialogurile pe de rost. Da...frumoase amintiri mai am cand citam in spatele casei la bunica si imi imaginam eu cum se desfasura scena si imitam personajele. Apoi in vara urmatoare, de ziua mea, mama a venit acasa cu toate cele trei carti, iar Andra dragii mei nu a mai iesit doua luni din curte pentru ca traia o minmunata vacanta de vara pe mosia Medelenilor cu cei mai buni prieteni ai sai Monica, Olguta si Danut. Oh da...as fi facut orice ca sa pot sa imi citesc si sa pot intelege ce scria in paginile alea, chiar si sa-mi mananc ciorbele si sa fac curat prin casa si sa am grija de gaini.
Asadar copilaria mea a fost sub marca Ionel Teodoreanu si nu am cum sa nu recitesc si acum cartile care mi-au aratat ce inseamna sa stai departe de televizor si sa te joci, exceptand de luni pana vineri cand ma uitam la anime-uri de la 12-15 pe TVR 2 si nu ratam nici un episod din Sailor Moon si ce mai era pe acolo.

3) Politist - Aventurile lui Sherlock Holmes de Sir Arthur Conan Doyle

„Adevarul este mereu unul!” Nu-i asa domnule Holmes?
V-ati prins care este seria mea preferata din categoria romanelor politiste? Nu!? Pai Sherlock Holmes for ever va spune ceva?
Ei bine prima data cad am pus mana pe o carte cu Sherlock eram in clasa a cincea cand faceam curatenie in biblioteca si am dat din intamplare peste cartea „Sherlock Holmes Contraataca” si mi s-a parut aiurea si stupid titlul, asa ca am sters-o de praf si am pus-o la loc pe raft, iar cateva luni mai tarziu, faceam curatenia de Craciun si aceeasi carte mi-a cazut in pat si s-a deschis in momentul in care Holmes facea o deductie de m-a lasat cu gura cascata. Si curioasa, cum sunt, am luat-o si am citit prima pagina, apoi pe ce-a de-a doua si dragilor...ma prindea Revelionul si eu nu mai terminam curatenia de facut daca mama nu ar fi intrat peste mine in camera si nu mi-ar fi luat cartea de sub ochi si sa ma trimita inapoi la treaba.
Si totusi din tot ce am citit si este roman politist nici unul nu m-a incantat atat ca Sir Arthur Conan Doyle si personajul lui pe care pur si simplu il ador. Adica pe bune datorita lui si cartilor citite si recitite pana la epuizare am ajuns sa observ nu sa privesc si sa imi iau note mari la logica si sa o las cu gura cascata pe profa de psihologie cand imi expuneam o teorie. Singura mea problema e ca am o logica logica, numai cand fac pe detectivul.

4) Clasic - Shogun de James Clavel

Si acum sa ne intoarcem si mai mult in trecut pe vremea cand Japonia era o tara misterioasa si nu se stiau multe lucruri desre ea. Pe vremea cand James Clavel ne descrie cat de greu se ajunge in Tara Soarelui Rasare si cat de civilizati erau niponii in comparatie cu noi, Europenii. V-ati prins despre ce capodopera a literaturii universale va vorbesc? Shogun!
Careta o am in trei parti, de la Adevarul. Poate ca nu e chiar neaparat o serie sau ceva de genu, dar este ceva ce imi place si sa ma fascineaza. De acolo am invatat ca pentru a invata limba japoneza nu ai nevoie numai de inclinare si de ambitie, ci si de disciplina si auto-disciplina, pentru ca altfel nu vei putea invata baza si sa intelegi adevarul din spatele caracterelor.
Nu stiu cum sa va spun, dar am citit seria imediat dupa ce am terminat de citit Tara Duncan, si cum aveam mintea plina de vraji si chestii magice, nu prea aveam chef de ceva real, dar Shogun....ei bine, tot ce va pot spune e ca pentru mine e diferit si mult prea fascinant. Din tot ce am citit din literatura clasica si universala, nici o carte sau serie nu m-a determinat sa vreau sa o recitesc la nesfarsit si sa vreau sa o inteleg pana in cele mai mici, marunte si ascunse amanunte. Deci m-am indragosti de ea!

5) Romance - Lux de Anna Godbersen

Sa traim pana la ultima clipa iubirea alaturi pe de prsoana pe care o consideram sufletul nostru pereche. Cam asta am invatat din seria mea preferata din genul romance si anume....(sa cante tobele si voi sa-i spuneti numele) Lux de Anna Godbersen.
Probabil ca v-am innebunit cu seria asta caci peste tot pe unde am avut ocazia, am vorbit despre ea si despre cat de mult ador cartile, desi ultima coperta lasa de dorit.
Seria a aparut la Nemira si sincer am molipsit toata scara blocului sa o citeasca inclusiv rudele mamei si chiar pe mama.
Nu stiu ce are seria asta atat de special de ma face sa vreau mai mult, iar personajele sunt atat de bine descrise si conturate, incat chiar am ajuns sa cred ca Penelope este REALA si ca oricand pot sa merg sa o iau la bataie pentru intrigile sale jalnice, dar bine puse la punct si jucate cu o pricepere de m-a lasat cu gura cascata. Adica pe bune, nu as vrea sa o am ca rivala pentru inima iubitului meu. Dar daca nu ar fi fost ea, atunci probabil ca iubirea dintre Diana si Henry ar fi fost cam seaca si ca oricare alta si cred ca nu as mai fi facut atata tam tam pentru serie.
Asadar desi imi este greu sa recunosc, ador seria asta datorita nesuferitei de Penelope care este demonul ce ridica ingerul intruchipat de Diana spre lumina.

Leapsa mea merge la Madalina, Geo si Simona.