P.S. Te iubesc - Cecelia Ahern
Dupa vampirasi inconstanti, eroine penibile in nehotararea lor si actiune egala cu minus infinit, m-am apucat de o carte pe care ma asteptam sa o citesc ca sa-mi umplu timpul, sa-i dau o nota mediocra la sfarsit si sa tin minte doar ca s-a facut un film dupa ea. FALS!
Povestea e destul de simpla: Gerry, sotul si sufletul pereche al lui Holly moare si, dupa ce-si petrecuse aproape intreaga viata alaturi de el, eroina trebuie sa invete sa mearga mai departe. Moarte, insa, nu fusese un accident, ci cauzata de o tumora cerebrala, asa ca Gerry, stiind ca va muri, i-a lasat lui Holly o serie de scrisori in incercarea de a o ajuta sa-si recladeasca viata. (Povestea nu e excesiv de siropoasa, mie mi s-a parut pur si simplu ceva frumos, nu dulce.)
Modul cum e scrisa cartea, insa, te face sa traiesti fiecare paragraf, sa simti fiecare cuvant. In primul rand, nu recomand P.S. Te Iubesc pentru citiul pe plaja, in autobuz, metrou sau orice loc public, decat daca intentionati sa fiti condusi amabil spre Spitalul 9 (sau macar spre biroul unui psihiatru). Cel putin eu asta cred ca as fi patit daca as fi citit in public, pentru ca am ras si am plans continuu. Uneori simultan, dar de cele mai multe ori, plangeam la o pagina, impresionata de ce a facut Gerry sau de amintirile lui Holly, pentru ca la urmatoarea sa rad in hohote alaturi de prietenele sau de familia protagonistei, care ii sunt mereu aproape (desi si in prietenia/familia lor exista certuri si neintelegeri, nimic nu e paradisiac in cartea asta.) Asadar, probabil aratam ca o nebuna isterica. irelevant, pentru ca m-am simtit bine citind, ba nu, traind povestea.
Pentru cei care au vazut filmul (ma incadrez in categorie, filmul m-a facut curioasa in legatura cu cartea), ca de obicei, cartea e infinit mai buna. E o carte memorabila, care merita citita si se potriveste, cred eu, oricaror gusturi.
Dupa vampirasi inconstanti, eroine penibile in nehotararea lor si actiune egala cu minus infinit, m-am apucat de o carte pe care ma asteptam sa o citesc ca sa-mi umplu timpul, sa-i dau o nota mediocra la sfarsit si sa tin minte doar ca s-a facut un film dupa ea. FALS!Povestea e destul de simpla: Gerry, sotul si sufletul pereche al lui Holly moare si, dupa ce-si petrecuse aproape intreaga viata alaturi de el, eroina trebuie sa invete sa mearga mai departe. Moarte, insa, nu fusese un accident, ci cauzata de o tumora cerebrala, asa ca Gerry, stiind ca va muri, i-a lasat lui Holly o serie de scrisori in incercarea de a o ajuta sa-si recladeasca viata. (Povestea nu e excesiv de siropoasa, mie mi s-a parut pur si simplu ceva frumos, nu dulce.)
Modul cum e scrisa cartea, insa, te face sa traiesti fiecare paragraf, sa simti fiecare cuvant. In primul rand, nu recomand P.S. Te Iubesc pentru citiul pe plaja, in autobuz, metrou sau orice loc public, decat daca intentionati sa fiti condusi amabil spre Spitalul 9 (sau macar spre biroul unui psihiatru). Cel putin eu asta cred ca as fi patit daca as fi citit in public, pentru ca am ras si am plans continuu. Uneori simultan, dar de cele mai multe ori, plangeam la o pagina, impresionata de ce a facut Gerry sau de amintirile lui Holly, pentru ca la urmatoarea sa rad in hohote alaturi de prietenele sau de familia protagonistei, care ii sunt mereu aproape (desi si in prietenia/familia lor exista certuri si neintelegeri, nimic nu e paradisiac in cartea asta.) Asadar, probabil aratam ca o nebuna isterica. irelevant, pentru ca m-am simtit bine citind, ba nu, traind povestea.
Pentru cei care au vazut filmul (ma incadrez in categorie, filmul m-a facut curioasa in legatura cu cartea), ca de obicei, cartea e infinit mai buna. E o carte memorabila, care merita citita si se potriveste, cred eu, oricaror gusturi.
Cecelia Ahern e într-adevăr o scriitoare bună și e foarte bine că ai început cu P.S. Te Iubesc deoarece de acum încolo sunt aproape sigur că vei vrea să îi lecturezi toate cărțile ei. Poți continua cu „Mulțumesc pentru amintiri” și cu „Suflete Pereche”, dar mai are și alte cărți pe care eu încă nu am apucat să le citesc: Cadoul, Prietenul nevăzut, Cartea Viitorului.
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr romanele Ceceliei nu sunt potrivite pentru lectură în public, mai ales când publicul e format preponderent din persoane care nu știu că mai există și altfel de cărți înafară de cele de joc :))
Am auzit ca la fel de buna e Cartea Vitorului, vreau totusi sa incerc prima data Cadoul.
Ștergeream auzit foarte multe despre aceasta scriitoare dar nu am citit nimic scris de ea.
RăspundețiȘtergereDe cand e cartea asta ....
RăspundețiȘtergereA aparut de multisor , dar nici de ea nu am facut rost :(
Sunt sute de carti care mi le doresc , iar PS : I love you se numara printre ele :)
Stiu sentimentul chiar foooarte bine.
ȘtergereNu am vazut filmul, dar mi-am cumparat acum cateva zile cartea pentru a ma elibera de cartile fantasy care m-au prins si pot sa spun ca e absolut minunata. si ei am ales sa o citesc undeva izolat pentru ca dupa ce m-a vazut o colega plangand si s-a intrebat ce e cu mine nu am vrut sa ma vada si altcineva:))
RăspundețiȘtergereMi-a placut faza cu spitalul 9 si pe bune ca ai dreptate, eu am inceput cartea in microbuz dupa ce am cumparat-o si nu va spun cum se uita vecina de scaun la mine cand mustaceam a ras sau a plans langa ea
RăspundețiȘtergerevreau toate cartile ceciliei, fiindca sunt superbe din cate am vazut! si ador genul romance
RăspundețiȘtergereAm teerminat cartea si ma bcuur ca am ales sa o citesc, am invatat o lectie de viata.
RăspundețiȘtergere