A rezolvat o "Crima la timpul trecut" (interviu)

Orice om poate face minuni daca isi foloseste imaginatia. Insa pentru a putea sa arate publicului care este magia sa, este nevoie de curaj, forta si perseverenta. Si tocmai aceste lucruri fac ca acele persoane aparent simple, ce pot fi cu usurinta ignorate in statia de autobuz sau pe langa care trecem in parc, sa ne dezvaluie lumi cu totul noi.

Una din aceste persoane este o tanara de 18 ani, pe care am avut norocul de a o intalni in ziua in care si-a lansat prima ei carte si pe care, desigur, ati cunoscut-o si voi prin intermediul blogului: Adina Speteanu, autoarea cartii Crima la Timpul Trecut.

Ce as putea sa zic? Este primul interviu pe care l-am luat si sunt destul de stangace si emotionata cand imi astern propriile ganduri pe alb pentru ca sunt sigura ca nu voi reusi sa transpun toate sentimentele pe care le-am simtit in ora ce mi-a fost acordata de aceasta tanara, a carei sursa de inspiratie este insasi viata.
Asadar pentru a face ca articolul sa para monden, m-am decis sa fie sub forma intrebare-raspuns.

P.I. Se presupune ca fiecare autor are o sursa de inspiratie, fie ca e un animalut, un loc anume, o melodie, o persoana. Care a fost imboldul tau pentru a scrie aceasta carte?
A.S. Nu stiu sigur, probabil ca toate la un loc. Toate povestile  pe care le-am auzit, toti oamenii pe care i-am analizat pe strada, tot ce am trait mi-a fost sursa de inspiratie.

P.I. Cand ai considerat ca lucrarea ta este suficient de buna pentru a fi publicata?
A.S. Dupa ce am terminat-o, am citit-o si rectit-o de o mie de ori si dupa ce Ghanda mi-a spus ca merita, atunci am incercat. Desigur ca pana in clipa in care mi s-a confirmat publicarea nu am crezut ca voi reusi. Am avut multe perioade in care am vrut sa renunt, dar apoi imi dadeam seama ca trebuie sa mai incerc si asta pana cand am fost acceptata.

P.I. Cum vezi viitorul in promovarea cartii?
A.S. Planuiesc sa promovez cartea alaturi de voi, de editura si de amicii pe care mi i-am facut pe Internet. Consider ca este responsabilitatea mea ca autor sa promovez cartea, nu sa las totul pe seama editurii.

P.I. Atunci presupun ca vei face un tur prin tara pentru a-ti promova lucarea.
A.S. Asta nu stiu. Si din pacate nu tine de mine pentrru ca am nevoie si de sprijinul editurii. Adevarul este ca ar fi foarte frumos si ca ideea ma tenteaza foarte mult, dar in aceeasi masura este si greu de realizat dat fiind ca de la toamna voi fi in clasa a XII-a.

P.I. Cum de ai avut ideea de a scrie despre aceasta drama?
A.S. Nu stiu de unde mi-a venit ideea. Am vrut sa scriu ceva mai matur si altfel. Cartea am scris-o incredibil de repede si am fost surprinsa sa vad ca nu am avut nici o dificultate in a-mi exprima ideile.

P.I. Sa inteleg ca ai scris ceeace ai simtit, nu?
A.S. Da. Adica nu am o preferinta pentru relatiile roz. Gata: cei doi s-au vazut, s-au placut si vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Oricat as vrea, nu pot sa cred in ele. Plus ca eu nu accept lucrurile care vin mult prea usor, lucruri pentru care nu am facut mai nimic pentru a le obtine. Doar lucrurile pentru care lupt ca sa le realizez sunt cele pe care le apreciez cu adevarat.

P.I. As vrea sa stiu cum ai vazut-o tu pe Ema ca femeie.
A.S. Eroina mea nu este tipologia fetei puternice, care invinge orice. Pentru ca sincera sa fiu, cartea este bazata pe fapte reale. Astfel de drame se intampla des si este un lucru trist si nu toata lumea poate trece usor peste. Nu toata lumea spune: “Gata! M-am trezit, a trecut si nu o sa ma mai gandesc la ce s-a intamplat!” In viata fiecarei persoane sunt momente in care trecutul reinvie, iar asta a daramat-o pe Ema, motiv pentru care aproape tot romanul plange. Ea nu stie sa faca altceva. Nu poate sa treaca decat astfel peste. Exista asemenea persoane care trebuie sa fie luate cu bune si rele. Pentru ca Ema inca din copilarie a intampinat greutati si a avut nevoie de intelegere si iubire, de care insa, nu a avut parte, dar asta in loc sa o intareasca, precum se intampla cu unele persoane, a doborat-o din punct de vedere emotional.

P.I. Fiecare scriitor atunci cand creeaza un personaj se transpune oarecum in el, iar orice cititor, vede autorul in personajul principal. Cum tratezi tu aceasta problema?
A.S. Avand in vedere ca majoritatea prietenilor mei care au citit aceasta carte imi sunt colegi inca din clasa a V-a, chiar au crezut acest lucru si a fost destul de complicat sa le explic ca nu sunt eu si ca nu ma vad pe mine in eroina. Nu am nici o legatura. Inca de la primele douazeci de pagini, acestia mi-au spus: “Mai, eu in capul meu, te vad pe tine cand citesc. Te rog spune-mi cum arata personajul, ca eu nu mai inteleg nimic.”
Chiar si familia dupa primele o suta de pagini imi spunea ca tot pe mine ma regaseste in personajul Emei si intr-adevar mi-a luta ceva pana le-am explicat nu sunt eu si ca nu am idee cum mi-au venit ideile.

P.I. In incheiere, care crezi ca ar fi succesul cartilor in general pe viitor?
A.S. Cred ca succesul consta in salvarea cartlor care poate fi realizata de adolescenti si de copii de acum pentru ca daca reusesti sa le insufli iubirea prin lectura, ei cu siguranta vor transmite mai departe.