Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

joi, 14 iulie 2016

La o cafea, o carte bună și... un unicorn roz

Sâmbăta trecută am paticipat la a 3-a întâlnire organizată de editura Tritonic în grădina celor de la The Coffee Factory. Totuși, scriu la atâtea zile după eveniment pentru că acesta a fost foarte diferit de lansările cu care eram obișnuită și am încercat să-mi iau răgazul necesar ca să înțeleg ceva din ceea ce s-a întâmplat.

Pe scurt, la ora 17:03, atunci când am ajuns eu (a doua oară în acea zi, pentru că inițial am ajuns pe la 11, când știam eu că ar trebui să aibă loc lansările... ca să descopăr grădina goală și să învăț să verific și orele evenimentelor, nu doar ziua și locul...), grădina era plină cu oameni. Și nu plină, la modul că nu mai erau locuri, ci efectiv era o mulțime incredibilă de oameni. Lansarea trebuia să înceapă la 17:00. Mulțimea era acolo de mult mai devreme, conform celor ajunși acolo înaintea mea. Și deja nu se mai stătea la coadă la cărți, pentru că tirajul fusese epuizat. Se stătea la coadă pentru a fi trecut pe o listă de așteptare. Pentru cei care n-au fost niciodată la o lansare de carte în România, așa ceva nu se întâmplă. E un unicorn. Și s-a întâmplat la lansarea unui autor român de SF&F aflat la debut. Unicorn roz. Uitați-vă bine la poza asta. Așa ceva nu se întâmplă.


Click pe fotografie pentru a o mări

Și totuși s-a întâmplat. Evenimentul cuprindea 3 lansări și o prezentare de carte. Însă mulțimea de mai sus venise acolo pentru un singur titlu: Obsesie, primul volum al seriei Iubiri periculoase, de Georgiana Sandu. Deși se află la debut, e vorba doar de debutul pe hârtie, pentru că povestea ei a apărut pe wattpad (desigur, varianta publicată este una îmbunătățită, revizuită și adăugită, cu scene care vor schimba povestea, după cum spune autoarea), unde avea deja 5,7 milioane de citiri.

Pe scurt, wattpad e ca un fel de twitter + blog, mai mult sau mai puțin. Practic, în loc de cele 140 de caractere de pe twitter, aici o postare este un capitol dintr-o poveste. Am comparat platforma oarecum cu un blog pentru că poți scrie orice îți poftește inima, iar lumea poate comenta, exact ca pe blog. Cât despre asemănarea cu twitter, dacă îți place vreun autor, îl poți urmări, ca să fii mereu la curent cu cele mai noi capitole.

Revenind la eveniment, cei câțiva oameni care participăm frecvent la lansări ne-am strâns deoparte, încercând să înțelegem ce se întâmplă, ce anume a adus sute de oameni, unii dintre ei venind din alte orașe, la o lansare. Bine, nu tocmai o lansare, pentru că autoarea n-a apucat să spună nimic la început, iar la final, după cele peste 2 ore de autografe, majoritatea fanilor plecase. Însă oamenii fuseseră acolo, marea de tinere (și câțiva tineri) existase, se manifestate... și chiar și acum, nimeni n-ar ști să spună de ce. Am încercat să avansăm întrebări și teorii... O fi fost cartea? O fi fost autoarea? O fi fost ideea că o carte publicată pe wattpad a ajuns pe hârtie? O fi fost faptul că publicul acela pe care noi nu-l cunoaștem, dar autoarea da, poate nu știe că există autori români contemporani sau nu știe cât de bine scriu sau nu știe că scriu și pentru ei?

Și totuși, publicul ăsta există. L-am văzut, l-am cântărit, l-am judecat... Dar sute de oameni au stat la coadă, s-au trecut pe liste de așteptare, au plecat cu o carte acasă. Întrebarea care ar trebui să ne preocupe acum, cred eu, nu e ce i-a adus acolo, ci cum ajungem la ei, cum îi prezentăm lor pe ceilalți autori care și-ar dori un loc lângă Obsesia Georgianei.

8 comentarii:

  1. Un singur cuvânt poate să îţi răspundă la toate întrebările: fanfiction.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu prea multe despre roman, am înțeles că ar fi fan fiction cu un tip din One Direction, dar dacă într-adevăr despre asta e vorba, atunci totul e ficțiune și dacă schimi și numele personajelor (ceea ce înțeleg că s-a întâmplat), nu mai rămâi decât cu o poveste originală...
      Doar faptul că unul din personaje e inspirat dintr-un membru al unei trupe e de-ajuns cât să facă sute de tineri să vrea să citească povestea...? (Nu că eu aș fi mega bătrână, dar generația 1D a venit după mine, iar trupa nu m-a fascinat niciodată...)

      Ștergere
    2. Se pare că da, este suficient în unele cazuri. Fanfiction-urile cu One Direction au fost un adevărat fenomen pe wattpad (ştiu, pentru că la vremea aia eram şi eu pe acolo) şi asta cred că a atras atât de multă atenţie iniţial. Iar oamenilor le-a plăcut ceea ce scria Georgiana aşa că acum se bucură de popularitate. Dar asta nu e ceva nou. O situaţie similară e şi cea a Annei Todd a cărei serie a fost iniţial tot un fanfiction cu One Direction pe wattpad şi acum uite-o până şi tradusă în română la editura Trei.
      Mă încadrez şi eu în grupa de vârstă a generaţiei 1D :) şi din perspectiva mea lucrurile se văd aşa: e mai uşor să dai de un fanfiction pe orice subiect te interesează, să descoperi că îţi place şi să vrei să susţii autorul decât să ajungi la o lansare obişnuită de carte despre un autor de care de cele mai multe ori nu ai auzit niciodată pentru că nu ai căutat în mod special autori români. Prin natura intereselor tale (sau obsesiilor) fanfiction-ul te găseşte şi dacă nu eşti neapărat pasionat de lectură (şi dacă eşti împuşti doi iepuri dintr-un foc), dar pe autor tu trebuie să-l cauţi. Strict în dreptul meu vorbind, nici eu nu am fost niciodată la o lansare de carte pentru că mi s-a părut că nu e locul meu, ca adolescent, acolo. (dar eu sunt o persoană extrem uşor de intimidat aşa că probabil nu sunt cel mai bun exemplu).
      Nu ştiu cât de mult te-am ajutat în elucidarea misterului, cum ajungi în mod practic la propria mea generaţia îmi e şi mie un lucru la fel de necunsocut.

      Ștergere
    3. Chiar a fost de folos răspunsul, mulțumesc mult. Am înțeles mai bine cum poți să afli despre un autor prin prisma intereselor tale :)

      Ștergere
  2. Îmi pare rău că n-am apucat să văd live așa ceva, însă sper să nu fie ultima dată când vom avea parte de așa o coadă și sper ca data viitoare să fiu și eu prin preajmă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toții sperăm să fie așa mereu, întrebarea e cum facem să se și întâmple...

      Ștergere
  3. Sa speram ca nu or sa se opreasca doar la cartile ei si ca vor incerca sa guste si putin din ce mai publica alti autori romani.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi fain, mai ales că la aceeași editură sunt destui români care s-ar putea să le placă... rămâne de văzut dacă o să încerce și alți autori sau vor rămâne doar la ceea ce cunosc deja... :)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.