Marțea trecută, la invitația editurii Paladin, am participat la avanpremiera filmului Marțianul, ecranizarea cărții omonime scrise de Andy Weir.
Trailer:
Părerea mea:
Pe scurt, filmul spune povestea lui Mark Watney, un astronaut care ramâne singur şi izolat pe Marte în urma unei furtuni care îl izolează de colegii săi, care îl consideră mort. Pe larg, filmul este o poveste despre natura umană, despre lupta împotriva naturii şi a norocului, despre disperare şi speranță şi despre ceea ce înseamnă să te agăți cu ghearele şi cu dinții de o idee fixă ("I will not die on Mars") care să te țină în viață.
Urmărind filmul, am avut un gând recurent, mai ales la început: mă gândeam cât de mult o să-mi placă să citesc romanul. Nu spun că filmul nu e bun, e excepțional, dar mă entuziasma enorm gândul că o să pot să aflu şi gândurile lui Watney, nu doar să-l văd depăşind obstacol după obstacol după obstacol, mult după ce un om mai slab psihic ar fi renunțat. Dar cea mai faină parte a experienței a fost faptul ca la un moment dat, gândul a dispărut, o dată ce am uitat unde eram şi m-am lăsat absorbită de film.
Ce mi-a plăcut din prima clipă a fost modul de construcție a tensiunii din film, faptul că momentele în care simțeam că mi se înfig unghiile în carne de la cât de tare strangeam pumnii alternau cu momente amuzante, destinse. Ba mai mult, mi s-a parut ingenios modul în care părțile de fizică şi de inginerie care puteau părea dificile sau plicticoase au fost integrate foarte natural în film. Niciuna din aceste secvențe nu a părut forțată, nici nu m-a scos din stare ca să-mi țină o prelegere, ceea ce foarte putine filme reuşesc.
Totuşi, de departe cel mai fain aspect al filmului a fost interpretarea lui Matt Damon. Oau! Pur şi simplu oau! M-a convins din prima secundă până în ultima, a fost disperat când era cazul, optimist în momentele potrivite şi pur şi simplu sclipitor de la cap la coadă. Ştiu că pare stupid să laud un actor pentru că imită convingator anumite sentimente, dar cine a discutat cu mine despre Interstellar ştie că sunt greu de convins. Matt Damon a reuşit şi a reuşit cu brio!
Singurul meu regret legat de film e că nu-l pot uita ca să-l mai văd o dată fără să ştiu ce se întâmplă, dar cel puțin pot citi cartea cât de curând, când soseste coletul de la editură. Între timp, mergeți la film, e incredibil de bun şi merită cu vârf şi îndesat, mai ales în 3D, unde poți să simți că eşti şi tu acolo, singur pe Marte.
Trailer:
Părerea mea:
Pe scurt, filmul spune povestea lui Mark Watney, un astronaut care ramâne singur şi izolat pe Marte în urma unei furtuni care îl izolează de colegii săi, care îl consideră mort. Pe larg, filmul este o poveste despre natura umană, despre lupta împotriva naturii şi a norocului, despre disperare şi speranță şi despre ceea ce înseamnă să te agăți cu ghearele şi cu dinții de o idee fixă ("I will not die on Mars") care să te țină în viață.
Urmărind filmul, am avut un gând recurent, mai ales la început: mă gândeam cât de mult o să-mi placă să citesc romanul. Nu spun că filmul nu e bun, e excepțional, dar mă entuziasma enorm gândul că o să pot să aflu şi gândurile lui Watney, nu doar să-l văd depăşind obstacol după obstacol după obstacol, mult după ce un om mai slab psihic ar fi renunțat. Dar cea mai faină parte a experienței a fost faptul ca la un moment dat, gândul a dispărut, o dată ce am uitat unde eram şi m-am lăsat absorbită de film.
Ce mi-a plăcut din prima clipă a fost modul de construcție a tensiunii din film, faptul că momentele în care simțeam că mi se înfig unghiile în carne de la cât de tare strangeam pumnii alternau cu momente amuzante, destinse. Ba mai mult, mi s-a parut ingenios modul în care părțile de fizică şi de inginerie care puteau părea dificile sau plicticoase au fost integrate foarte natural în film. Niciuna din aceste secvențe nu a părut forțată, nici nu m-a scos din stare ca să-mi țină o prelegere, ceea ce foarte putine filme reuşesc.
Totuşi, de departe cel mai fain aspect al filmului a fost interpretarea lui Matt Damon. Oau! Pur şi simplu oau! M-a convins din prima secundă până în ultima, a fost disperat când era cazul, optimist în momentele potrivite şi pur şi simplu sclipitor de la cap la coadă. Ştiu că pare stupid să laud un actor pentru că imită convingator anumite sentimente, dar cine a discutat cu mine despre Interstellar ştie că sunt greu de convins. Matt Damon a reuşit şi a reuşit cu brio!
Singurul meu regret legat de film e că nu-l pot uita ca să-l mai văd o dată fără să ştiu ce se întâmplă, dar cel puțin pot citi cartea cât de curând, când soseste coletul de la editură. Între timp, mergeți la film, e incredibil de bun şi merită cu vârf şi îndesat, mai ales în 3D, unde poți să simți că eşti şi tu acolo, singur pe Marte.
De când am văzut coperta cărții, tot îmi promit că atunci când va apărea, mi-o voi cumpăra. Cred că nu am mai simțit atâta entuziasm pentru a începe să citesc o carte, de ceva timp. Și cu toate că aș putea viziona întâi filmul, nu o voi face. Și cu toate acestea, ți-am citit recenzia și parcă sunt și mai nerăbdătoare să o cumpăr. :))
RăspundețiȘtergereŞi eu eram entuziasmată de ceva vreme, dar acum că am văzut filmul, chiar că nu mai am răbdare!! Cartea trebuie să vină de la tipar saptămâna asta, aşa că nu mai e mult de aşteptat până să apară în librarii, dar chiar şi asa, ințeleg perfect prin ce treci :)
ȘtergereCred că o să mă duc și eu la cinema să văd filmul! Trailerul și cu recenzia ta m-au convins...
RăspundețiȘtergereMi-a placut recenzia si, daca inainte nu eram sigura daca sa vad sau nu filmul, acum sunt convinsa ca trebuie sa merg sa-l vad. Totusi, vreau sa citesc cartea inainte de vizionare ^^
RăspundețiȘtergere