Sergiu și Alina contra tuturor

După cum am promis, ieri seară am participat la lansarea a volumelor Nume de cod: Arkon de Anamaria Ionescu și Abis de Monica Ramirez. Dubla lansare a avut loc la Sala Radio și nu doar amplasamentul, dar și atmosfera și modul relaxat în care s-au purtat discuțiile m-a făcut să mă simt ca și cum aș fi fost în culisele unei emisiuni la radio.


Pentru că lansa primul său roman, Anamaria a vorbit prima și ceea ce mi-a plăcut și m-a impresionat mult a fost faptul că a mărturisit că fără oamenii din viața ei nu ar fi reușit să scrie niciodată pentru că personajele, gesturile, poveștile și detaliile din cărțile ei sunt luate din realitate. N-am citit nimic scris de ea (încă!), dar faptul că se inspiră din viața de zi cu zi în acest mod înseamnă că poveștile ei sunt foate veridice, ceea ce îmi place întotdeauna. Iar cireașa de pe tort a fost fragmentul de roman pe care l-a citit, fragment care cuprindea o anecdotă atât de hazlie încât nu numai că era clar o întâmplare adevărată, dar instantaneu personajele mi-au devenit simpatice. Abia aștept să mă apuc de citit, mai ales că Arkon e doar primul roman din seria Sergiu Mantea (care, apropo, conform descrierii de pe coperta 4, e specialist IT, deci presimt că o să-mi placă mult de el).

În continuare, Monica ne-a vorbit puțin despre Alina Marinescu și despre drumul sinuos pe care l-a avut de parcurs până acum și despre obstacolele care o așteaptă acum că a ajuns... în Abis. Deși n-am citit decât primul volum al seriei, Alina e genul de personaj pe care nu-l poți uita. E incredibil de puternică și de dură și totuși are un miez... fragil nu e cuvântul potrivit, ci mai degrabă sensibil și foarte uman, asfel încât deși viața îi aruncă în cale atâtea obstacole, reușește nu doar să le depășească, dar și să rămână ea însăși... Însă aparent, în volumul 5 al seriei acest lucru se schimbă și ideea mi se pare atât de interesantă încât aș vrea pur și simplu să pot devora celelalte romane ca să ajung la acesta.

Încă o dată m-a impresionat atitudinea tuturor autorilor de la Tritonic (cei din public și cei „de pe scenă”), care par o mare familie ai cărei membrii se încurajează unii pe alții și se susțin la nevoie, ceea ce creează o atmosferă foarte plăcută și pentru cititori. Și apropo de atmosferă, nu mă satur să repet faptul că pentru un cititor, sentimentul de a fi față în față cu oamenii din spatele cărților e incredibil, unic și inegalabil. Să vezi asemănările și deosebirile dintre autor și personaje, să afli detalii despre modul în care transformă ideile în povești, să dai mâna cu oamenii mulțumită cărora poți sta ore bune cuibărit la căldură cu o carte bună, să-i auzi mulțumindu-ți că îi citești, să primești un autograf... Merg de ceva timp la lansări și încă nu reușesc să mă satur, ba dimpotrivă.


Închei ca de obicei, invitându-vă să nu mă credeți pe cuvânt ci să descoperiți pe pielea voastră atmosfera de la o lansare de carte. Mai ales cu Gaudeamusul bătând la ușă, ocazii sunt destule. Și merită!