Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

sâmbătă, 2 august 2014

De citit: Cioburi de stele (Constelaţii #1)

Am spus-o și o repet și cred că o să simt nevoia să scriu asta la începutul fiecărui articol din rubrica De citit, dar a recomanda o carte pe care n-ai citit-o mi se pare un risc destul de mare. Uneori, când am încredere în autor, îmi asum acest risc, sunt câțiva oameni cărora deocamdată am încredere să le ciesc orice text. De data asta, însă, nu e cazul. De data asta nu am mai citit nimic de aceste autoare. Cartea asta, nici atât. De fapt, tot ce știu despre ea e descrierea editurii și puțin cam frică să caut mai mult pentru că mi-am pus multă încredere în carte și prefer să gândesc pozitiv cel puțin până o citesc. Cu puțin noroc, o să fiu încrezătoare și după :)

Descriere:
„Icarus e o uriaşă navă spaţială care călătoreşte prin hiperspaţiu cu viteză superluminică. Icarus explodează, iar Lilac LaRoux (fiica celui mai bogat om din univers) şi Tarver Merendsen (care, la doar 18 ani, este deja erou de război) sunt singurii supravieţuitori. O navetă de salvare îi duce pe o planetă pustie, unde găsesc o formă ciudată de viaţă ("fiinţele şoptitoare"), supusă unui experiment secret condamnabil, iniţiat de tatăl lui Lilac. Totul se schimbă după ce Lilac şi Tarver dezleagă misterul "fiinţelor şoptitoare" şi află că ar putea fi salvaţi. Dar nu vor mai fi niciodată aceiaşi tineri care au păşit cândva pe planeta pustie.”   — Sursa

De când m-am apucat eu de citit SF (nu e chiar atât de mult timp pe cât sună, sunt doar vreo câțiva ani), de multe ori am fost atât de entuziasmată în legătură cu o carte încât m-am apucat să-mi bat la cap prietenii și cunoscuții. În majoritatea cazurilor, mă trezeam ațintită cu priviri ciudate (cu prietenii mei super-faini și non-sefiști am ajuns la un compromis: eu nu debitez prea mult și prea des și ei mă tolerează când „mă apucă”) și nu o dată m-am trezit cu întrebarea sinceră și nevinovată „tu crezi în extratereștrii?” de parcă tocmai declarasem că l-am văzut pe Moș Crăciun. Prietene, eu am citit o carte, ce importanță are în ce cred? Trebuie să cred în elfi ca să citesc fantasy? Întrebarea a avut și varinta foarte amuzantă „tu chiar citești SF?”. Nu, mă prefac -_-

De când sunt la facultate (la Politehnică!!!), treaba asta mi s-a întâmplat mai des și mult mai enervant, așa că în ultimul timp, orice idei preconcepute despre SF mă irită. „Preferata” mea e declarația tranșantă „eu nu citesc SF, nu-mi place”. Hai, nu zău. Ai încercat, măcar? Dacă da, treaba ta (deși ego-ul meu îmi spune că ți-aș putea recomanda eu ceva care să-ți placă). Dar dacă mă iei cu „nu cred în extratereștrii, deci n-o să-mi placă”, meriți să te pocnesc cu o carte. Norocul e că țin prea mult la cărți ca să le folosesc pe post de arme albe (în special pe cele fără extratereștrii, pentru că SF-ul nu înseamnă automat omuleți verzi!). Oricum, reacțiile astea sunt unul dintre motivele pentru care iubesc blogulețul și pe voi toți, mai ales pe cei care vor să se apuce de SF pentru că i-am bătut eu la cap. Mi-ați făcut zilele frumoase, serios.

Bun, trecând peste frustrările mele și revenind la cartea pe care o recomand... e în mod evident SF. Dar e și YA și pare să aibă o poveste cu priză la public. Dacă am dreptate și în jurul ei o să se formeze un grup de fani cum s-au format și în jurul distopiilor (apropo, și distopiile sunt o ramură a genului SF&F, pentru ăia care nu suportă SF-ul, dar adoră Hunger Games), atunci poate că, încet încet, o să avem tineret cititor de SF și n-o să mai fiu eu cea mai mică la cluburile de lectură și la cenacluri. Deci nu pot decât să sper că romanul acesta o să fie bun și iubit și n-o să mai aud lume care respinge SF-ul din start.

Cartea nu a apărut încă pe piață, însă cei de la editura Trei au anunțat că va fi disponibilă în curând. O să vă țin la curent :) Update: Cartea poate fi comandată pe site-ul editurii -> [link]

8 comentarii:

  1. Am auzit despre cartea asta o grămadă de chestii bune din străinătate, știu că trebuie să apară și volumul doi curând, cred. Eu însă nu prea știu ce să cred despre ea, aștept să văd și ce părere o să îți lase ție.
    Cât despre SF, eu nu am citit foarte mult, cele mai multe fiind distopiile, dar mi-am propus să încerc să citesc mai mult din genul ăsta, mai ales că am tot văzut multe cărți SF la tine pe blog. Singura mea problemă la SF e dacă explicațiile se bazează mult pe fizică, pentru că nu am înțeles-o niciodată, nu e punctul meu forte, și din cauza asta am și avut o problemă cu o carte, "Flashforward" de Robert J. Sawyer, mi-a explicat fratele meu niște chestii, dar tot m-a depășit toată chestia. Și dacă mai încep și cu fizică cuantică, m-au terminat complet :)) În rest, sunt dispusă să citesc SF, atâta timp cât e ceva ce să îmi sune interesant.
    Am râs la faza cu "Tu chiar citești SF? Nu, mă prefac." :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie fizica îmi place, dar am dat la un moment dat de un roman care se baza pe multă chimie (unde sunt praf), mai ales organică (unde sunt și mai praf), n-am înțeles mai nimic din explicații și de asta nu prea mi-a plăcut cartea... așa că știu cum e. Însă există destule romane „soft SF” care nu presupun că cititorul e as în științe, ba din contră.

      Mă bucur că ți-a plăcut articolul și chiar sper ca romanul „Cioburi de stele” să fie fain... O să-l iau cât de repede pot după ce apare și o să-i fac recenzia garantat :D

      Ștergere
  2. Aha! Stiam eu ca te prefaci si in realitate nu citesti SF! :)) Din fericire eu am la facultate o colega careia ii plac aproximativ aceleasi carti ca si mie si putem discuta, dar iti inteleg perfect situatia. Sunt curioasa, ai intalnit si "prefata" cu "Astea sunt carti pentru copii, cu omuleti verzi si ciudati!" ? :))

    Oricum, sunt curioasa cum o sa fie romanul, o sa il trec si eu pe lista si sper sa-l citesc cat mai curand ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, m-am ciocnit anul ăsta și de reacția „cărțile astea sunt pentru copii, tu ai 20 de ani”. Îmi venea să-l târăsc pe stimabilul coleg până la clubul de lectură ca să vadă el ce „copii” citesc SF-uri. Dar omul e o cauză pierdută din punctul meu de vedere, așa că am lăsat-o baltă...

      Ștergere
  3. Sunt extrem de încântată de faptul că în curând va apărea o nouă carte la editura Trei. În ultima vreme editura asta a publicat niște romane grozave și la fel ca tine, sunt sigură că ,,Cioburi de stele” nu va face excepție, mai ales că acest roman are o descriere promițătoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie mi se pare că Trei e pe val, în special la capitolul YA, unde cred că a luat locul lăsat liber de Leda (bine, de fapt, cred că Trei și Epica au acoperit împreună cererea de astfel de romane). Tocmai de aia am destul de multă încredere în cartea asta :)

      Ștergere
  4. Am auzit de mult de cartea asta, dar parcă îmi vine să o citesc în engleză. Editura Trei e pe val când vine vorba de YA, publică cam tot ce mă atrage pe mine în ultima vreme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă o citești înainte să apară, să ne spui și nouă cum ți s-a părut. Eu am s-o aștept în română, totuși :)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.