Un an de jurnal

De-a lungul timpului, am citit multe astfel de postări aniversare, fiecare blogger fiind extrem de entuziasmat să bifeze (încă) 365 de zile în care a făcut ceea ce îi place. Acum îmi dau seama că majoritatea încep cu fraza „Nu-mi vine să cred că a trecut un an” (sau doi sau orice alt număr). Și îmi dau seama pentru că și eu voiam să scriu același lucru.

Nu-mi vine să cred că acum 365 de zile, tocmai devenisem studentă cu acte în regulă și hotărâsem că era un nou început ideal pentru a transforma blogul din ceea ce fusese în ceea ce-mi doream cu adevărat să fie. Acum, un an mai târziu, pot spune că am reușit. Desigur, e loc de mult, mult mai bine, sunt multe cărți pe care aș fi vrut să am timp să le citesc, sunt multe recenzii pe care acum aș vrea să le rescriu, sunt chiar și azi multe link-uri invalide în articolele mai vechi de un an și sunt multe, multe greșeli care mi-au scăpat, așa că profit de ocazie să le mulțumesc tuturor celor care, de-a lungul timpului, mi-au corectat articolele și m-au suportat când i-am rugat s-o facă.

Și dacă tot am ajuns la mulțumiri, vreau să-i mulțumesc familiei mele extrem-de-super-geniale pentru că mă susțin așa cum doar ei știu s-o facă, cu o glumă, un sfat sau o părere și, mai ales, cu o toleranță de care eu una nu mă cred în stare. Eu în locul lor probabil că m-aș fi trimis la plimbare cu mult, mult timp în urmă, ceea ce le zic mereu, dar aparent ei încă mă suportă... Și ca să vedeți că am o familie extrem-de-super-genială, mama mi-a luat azi acea prăjitură cu lumânărică din poză pentru a sărbători aniversarea blogului!

Ok, am deviat puțin... spuneam că am transformat „Povești întunecate” în „Jurnalul unei cititoare” pentru că asta îmi doream cu adevărat: un loc în care să pot scrie tot ce-mi trece prin cap legat de cărți și nu numai pentru a-i convinge pe alții că unele romane merită citite. De asemenea, mi se părea că inițial, blogul era puțin prea comercial, așa că am vrut să schimb abordarea, promovând nu orice, oricum, ci voiam să promovez doar ceea ce îmi place mie, într-un mod cât mai personal cu putință. Deciziile mele mă fac să cred că prima parte mi-a reușit, iar comentariile de la voi mă fac să cred că mi-a reușit și ultima parte :)

Apropo de comentarii, în ultimul an am descoperit niște oameni foarte faini în blogosferă și am început să stau de vorbă cu ei pentru că avem în comun pasiunea pentru citit. Și dacă tot mă apucasem de mulțumiri mai devreme, și lor le datorez destule pentru că deseori, comentariile lor m-au ajutat să nu simt că vorbesc la pereți. La fel cum și oamenii care mă cunosc în viața reală și care mi-au spus nu o dată că-mi citesc blogul și că le place m-au ajutat să continui să aberez nu doar cu plăcere, ci și cu încredere. Oamenii aceștia sunt cei mai faini PR-iști pe care și i-ar putea dori un blogger.

Fac ce fac și tot la mulțumiri ajung... Începe să semene a discurs de câștigător de Oscar și deși nu am câștigat vreo statuetă, faptul că jurnalul meu a împlinit un an plin de momente superbe, de experiențe de neuitat, de cărți faine și de oameni și mai faini e un premiu în sine (asta, și am câștigat și o prăjitură :)) ). Așa că am să continui și am să le mulțumesc sponsorilor blogului, libris.ro, care îmi lasă libertatea totală de a alege ce cărți vreau să citesc ca să vă pot vorbi despre ele și Editura Paladin, care prin gestul de a se „alia” cu mine pentru a aduce cărți faine în bibiotecile voastre (ei o fac literalmente, eu doar încerc să vă conving că merită) mi-au demonstrat că blogulețul e apreciat nu doar de cititori, ci și de edituri.

Și, desigur, nici măcar jumătate din articolele de aici n-ar exista dacă n-ar exista mulți alți oameni geniali care să sprijine lectura prin campaniile și evenimentele la care am participat și despre care v-am povestit. Orice ocazie de a întâlni alți cititori, de a discuta despre cărți sau doar de a asculta un autor vorbind sunt ocazii care pur și simplu nu trebuie ratate. Așa că și în anul ce vine, voi continua să vă bat la cap să participați și voi pentru că aceasta e singura mulțumire de care acești oameni au nevoie.

Iar vouă... ție, tu, cel sau cea care citești aceste rânduri... You are so awesome! Oricine ai fi, oriunde ai fi, din orice motive ai fi ajuns să citești aceste rânduri, mersi mult. Serios, mersi. Fie că e o vizualizare random pentru că ai ajuns aici din greșeală, fie că ai ales să citești asta pentru că ești curios/curioasă sau ți se pare intresant sau pur și simplu pentru că așa ai avut chef, mersi. Chiar dacă ești un bot de la google care indexează pagina asta, mersi și ție. Mersi pentru că exiști, oricine sau orice ai fi.


Nu în ultimul rând (de fapt, cu ei ar fi trebuit să încep!), le mulțumesc tuturor oamenilor extraordinari cărora dicționarul le-a dat numele de scriitori, dar care sunt de fapt niște magicieni iscusiți a căror baghetă e un stilou, pix, creion sau chiar o tastatură, în timp ce scena lor e doar o foaie albă, fie ea reală sau virtuală, pe care ei o umplu cu formulele lor magice atent gândite care, în fața ochilor publicului, fac să apară lumi noi, de neuitat. Acești magicieni știu să-ți pătrundă în minte și, uneori, ajung chiar mai departe și își gravează semnătura, lăsându-ți un autograf direct în suflet. Aceștia sunt oamenii care reușesc prin cărțile lor să călătorească prin timp și spațiu pentru a ne schimba. Aceștia sunt oamenii cărora ar trebui să le mulțumim zi de zi, pentru că fără ei, lumea ar fi un loc mult, mult mai trist.


Sincer, habar n-aveam ce urma să iasă atunci când am început să scriu acest articol, la fel cum habar n-aveam ce o să iasă acum un an, când am început să scriu în acest jurnal virtual.... dar eu sunt extrem de încântată de ambele rezultate și sper să fiu cel puțin la fel de mândră și peste alte 365 de zile :)