Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

vineri, 14 februarie 2014

Recenzie: Uite asa arata fericirea

Atunci când le-am cerut celor de la libris.ro această carte pentru recenzie, mă așteptam la o povestioară roz numai bună pentru februarie, ca să intru în starea de devoratoare de ciocolată în formă de inimioare cu umplutură roz de căpșuni (ha-ha. Sunt în starea asta de când m-am născut, și nu mă opresc doar la ciocoloata în formă de inimioare. Întrebați-mi familia care a făcut o artă din ascunsul dulciurilor de mine). Însă povestea din Uite așa arată fericirea nu prea s-a lipit de mine...

Povestea:
GDL824 îi trimite din greșeală un e-mail lui EONeill22 și așa încep cei doi să corespondeze. Sunt limitați la mesaje pe net, deoarece trăiesc în colțuri diferite ale țării. Totuși, din micile lor povestioare despre lucruri simple, dar care de fapt contează atât de mult, cei doi încep să se cunoască. Însă în momentul în care GDL824 vine în orășelul lui EONeill22 și dintr-un nickname devine Graham Larkin, o vedetă de cinema, Ellie O'Neill hotărăște să se țină la distanță de el, deoarece un secret din trecutul familiei ei riscă să iasă la iveală imediat ce presa ar începe să sape în trecutul fetei.

Părerea mea:
Am început cartea de dimineață și până seara era gata. Nu prea scriu recenzii imediat ce termin un roman, așa că abia a doua zi de dimineață mi-am luat laptopul în brațe... și am început să mă uit aiurea la spațiul alb de după subtitlul Părerea mea întrebându-mă care a fost, de fapt, părerea mea...

Nu mi-a displăcut. E o poveste simplă, care curge de la început până la sfârșit fără goluri și hopuri... Are și un moment sau două tensionate, dar nimic care să mă facă să-mi lipesc ochii de rânduri, citind cu sufletul la gură. Există și ceva tensiune, dar se risipește într-un mod puțin ciudat pentru că atunci când lucrurile de care toți se tem se întâmplă, nu prea se întâmplă nimic grav...

Există însă și părți bune, cum ar fi e-mailurile de la început, care sunt pur și simplu simpatice. Dacă măcar jumătate de carte era doar cu mail-uri simple, dar meaningful, probabil mi-ar fi plăcut mult mai mult. Așa... mi s-a părut lipsită de substanță, ca un fel de vată de zahăr care se dizolvă imediat...

Probabil problema a fost faptul că au fost prea multe subiecte, niciunul dus până la capăt. În primul rând, e ideea unei povești de dragoste născută pe internet care a fost înghesuită în primele pagini, prea puțin ca să treacă de la amiciție de „marea dragoste” și devenită mult prea repede realitate atunci când cei doi se întâlnesc...

Apoi, e problema banilor, care se pune atunci când Ellie e acceptată la un curs de poezie la Harvard, însă participarea costă 2000 de dolari, ceea ce e destul de mult pentru posibilitățile ei financiare. Tânăra refuză să-i ceară bani mamei ei nu deoarece ea n-ar putea face rost, ci tocmai pentru ca Ellie știe că mama ei ar face orice sacrificii necesare ca să strângă banii și pur și simplu nu vrea s-o vadă chinuindu-se pentru ea. Însă și de data asta, subiectul e rezolvat miraculos și problema se rezolvă...

Subiectul hărțuirii de către presă mi s-a părut interesant, totuși. Momentele în care niște sălbatici înarmați cu aparate foto se băgau neinvitați și nedoriți în sufletul personajelor, faptul că se purtau ca și cum era dreptul lor, ca și cum ei trebuiau să știe tot, inclusiv de câte ori merge cineva la baie mi s-a părut nu doar insuportabil, dar îngrozitor. Și vânătoarea asta a „presei” mondene, afluența de „subiecte” fără sens și fără relevanță mi se pare într-adevăr o problemă a societății actuale și poate dacă autoarea s-ar fi concentrat ceva mai mult pe acest aspect, ar fi ieșit o poveste dacă nu mai închegată, măcar memorabilă.

Încă nu mi-e clar care e părerea mea... Nu mi-a displăcut cartea pentru că până la urmă e o lectură plăcută, relaxantă, sunt multe momente simpatice în roman, există și câteva subiecte interesante... Dar nici nu pot spune că mi-a plăcut pentru că mi s-a părut că povestea s-a împrăștiat pe prea multe subiecte și în final n-a ajuns nicăieri...

Totuși, dacă aveți chef să vă relaxați sau să uitați puțin de iarnă și de zăpadă și să vă bucurați de o vară caniculară, vă recomand cartea care are loc în miezul verii :)

Mulțumesc pentru carte celor de la libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!

3 comentarii:

  1. Desi nu ma tenteaza foarte tare, romanul pare totusi simpaticut. Poate o sa-l citesc intr-o zi cand o sa vreau sa ma bucur de o lectura usoara si relaxanta ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, simpăticuț e un cuvânt extrem de potrivit! Cartea merge foarte bine în vacanță, când ești într-o stare în care n-ai chef nici măcar să te dai jos din pat, sau cel puțin asta mi se pare mie atmosfera potrivită pentru romanul ăsta :D

      Ștergere
  2. E placut la lectura fiindca e bine scris. Senzatia de imprastiere in prea multe subiecte si ca nu e inchegat vine tocmai din prea mult realism. Adica asa e in viata, nu se rezolva nimic in mod spectaculos, de cele mai multe ori relatiile nu se concretizeaza in mari iubiri, lucrurile nu converg spre un tel ascuns etc. Problema cu banii nu e rezolvata miraculos, cum spui tu, o ajuta Graham, ca un prieten care poate face asta. Oricum e o lectura tihnita, dulce-amaruie.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.