Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Les Miserables (Mizerabilii)

Inca de la inceput am sa-mi recunosc "incultitatea" si o sa va marturisesc ca e vorba despre filmul proaspat aparut cu Hugh Jackman si Russell Crowe, nu despre cartea lui Hugo, pe care inca nu am citit-o.

Am fost sa vad filmul inca de vineri pentru ca juca Hugh Jackman, care e actorul meu preferat. Initial, acesta a fost singurul meu motiv. Dupa ce am vazut filmul, insa... O-A-U! In mod normal, v-as prezenta intai un scurt rezumat al actiunii, apoi parerea mea, insa m-a impresionat atat de tare incat singurul lucru despre care pot vorbi este impactul pe care l-a avut asupra mea.

In primul rand, cand e vorba de o drama, cu atat mai mult colectiva, daca filmul e bine facut, o sa ma emotioneze. Punct. Asa ca era absolut imposibil sa nu plang ca o toanta la filmul asta. Insa nu-mi imaginasem ca o sa ies de-acolo cu ochii rosii, dorindu-mi sa fie vara si sa pot purta ochelarii mei de soare.

N-as fi ghicit ca o sa iubesc filmul nici macar dupa primele minute. E un musical si la inceput, a parut penibil. Primul cantec e bun pentru ca e colectiv, dar cand Russel si Jackman (adica Javert si Jean Valjean) incep sa "dialogheze cantat", chiar mi s-a parut stupid. Apoi urmeaza inca un cantec colectiv (astea m-au impreionat toate, cand aud multi oameni cantand la unison - si bine - e imposibil pentru mine sa nu vibrez alaturi de ei) si apoi un monolog al lui Jackman in biserica... si atunci senzatia de penibil a inceput sa dispara, inlocuita de un incpeut de admiratie pentru ca nu doar ca suna bine, dar si imaginile erau superbe: cand Valjean canta despre speranta, era in lumina si ii luceau ochii, apoi, cand a inceput sa cante despre ura si suferinta, a ajuns in umbre... foarte bine realizat!

Si apoi Anne Hathaway (Fantine) ajunge prostituata si canta in chestia aia asemanatoare cu un sicriu si nu poti sa nu-i simti durerea, mai ales ca jocul ei actoricesc e superb, nu doar ca plansul si durerea par sincere, dar gesturile ii tradeaza furia si neputinta, la un moment dat chiar tremura de nervi... superb! Din clipa aceea, orice senzatie de la inceputul filmului mi-a disparut, inlocuita de placere pura.

Iar in clipa cand revolutionarii incep sa cante... Asa ceva nu exista, nu mi-am putut imagina ca un musical poate transmite atat de multa durere, atata furie reprimata... Deja mi-am marturisit "incultitatea", deci in capsorul meu limitat nu credeam ca asa ceva se poate. Insa la final, am ajuns la concluzia opusa fata de inceput: filmul a fost incredibil tocmai pentru ca a fost musical.

Dar - mereu exista un dar - exista si reversul medaliei: am fost cu cineva care a citit cartile si n-a fost impresionat. Deci se poate ca tot entuziasmul meu sa fie din cauza ca nu am citit romanele, asa ca am sa recomand filmul din tot sufletul doar celor care n-au citit cartea. Pentru ca e incredibil de impresionant, foarte bine realizat.. absolut superb! Eu zic ca merita!

22 de comentarii:

  1. O sa merg si eu cat de curand sa il vad. Citeste cartea, e absolut supera. O sa iti rupa inima

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O s-o citesc mie-n suta anul asta, dar probabil dupa admitere :)

      Ștergere
    2. Pe mine nu mă prea tentează cartea, dar dacă vreodată o primesc cadou, o să o citesc cu siguranță!

      Ștergere
    3. Am auzit pareri ca ar fii o carte buna, multa lume o lauda

      Ștergere
  2. Eu i-am citit poeziile si am ramas cu gura cascata.Deci,cartile lui de proza sigur sunt si mai si...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. batranul hugo a facut parte din viata mea mult timp, pe la liceu fiind la un profil umanist franceza intensiv:D

      Ștergere
    2. Pare că ți-a și plăcut literatura franceză. Eu am avut câteva tangențe cu ea prin facultate, inclusiv Hugo, dar la cât de prost mi-a fost predată, nu e de mirare că dădeam pe la curs, din când în când.

      Ștergere
    3. Si eu am o profesoara care n-are nici un talent de predare si ne-a innebunit cu cartea asta

      Ștergere
    4. eu am avut o profesoara in liceu foarte foarte buna! mai rar asemenea profesori, oricum la liceul unde am studiat eu, erau si sunt in continuare numai profesori exceptionali si elevi interesati de materii. sa sti ca nu mi-a placut atat de mult franceza, am intrat din intamplare la acel profil, bifasem la filologie normal, si imi amintesc ca nu se completase clasa de franceza intensiv motiv pentru care au mai luat cativa elevi de la filologie simplu ca si asa erau prea multi, si m-am trezit in prima mea zi de liceu :)) cu un soc:)) fiindca eu ma alaturasem colegilor noi de la filo simplu, si cand mi-am auzit numele la cealalta clasa nu mi-a venit sa cred. am dat apoi un test la care am luat 10, fiindca nu eram paralela cu franceza, avusesem intamplator o profesoara in generala, care fusese si profesoara actualei mele profesoare:)). Am invatat-o apoi de dragul profei care era super draguta si de gasca, dar cateodata ma simteam epuizata dupa 7 ore de franceza pe saptamana:)). Am dat si atestat, din batranul balzac, iluzii pierdute, o opera interesanta pe care v-o recomand in romana, eu am citit-o si/si. La facultate sunt la un alt profil in care nici macar o limba straina nu mai fac acum in ultimul an, din pacate sunt dezamagita de specializarea pe care o termin, dar date fiind anumite circumstante care m-au obligat sa o urmez, ma multumesc si cu asta! revenind la subiect, sa stiti ca daca un profesor nu stie sa isi atraga elevul la materia respectiva, degeaba e profesor....mie mi-a placut mult matematica, dar cum in generala am avut parte numai de specimene:)) la liceu am mers pe profilul care v-am spus unde am scapat de mate

      Ștergere
    5. E frumos asa . eu am o singura materie la care am un profesor exceptional , istoria . Desi eu n-am nici o treaba cu istoria fiind la stiinte ale naturii . Imi placea franceza in generala pana in clasa a 7a stiam si eu sa vorbesc franeza de atunci ... imi amintesc ca in clasa a 8 a la ora de franceza invatam la geografie :)) . La liceu am dat de asta ! uof , abea astept sa ma scap de ea

      Ștergere
    6. atat in generala cat si in liceu am avut super profi la istorie, 2 profi exceptionali, de altfel istoria a fost materia mea preferata

      Ștergere
    7. eu am avut dirig in generala , ciudat om , venea cu chifele la scoala :))

      Ștergere
  3. Plănuiesc să văd filmul totuși pentru că pare interesant, mai ales că are nume mari în distribuție.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si actorii buni joaca de obicei in filme bune

      Ștergere
    2. Nu sunt neaparat de acord cu Catalina, dar de data asta, chiar e un film superb cu o distributie pe masura :D

      Ștergere
    3. ai dreptate, cateodata pentru niste bani actorii buni mai joaca si in filme care iau zmeura de aur! acest film si cartea imi doresc sa il vad si sa o citesc, fiindca am fost bantuita de hugo prin liceu, dar niciodata nu i-am citit acest roman

      Ștergere
    4. Câteodată producătorii consideră că e suficient niște nume mari ca să evite nominalizările la „Zmeura de aur”.

      Ștergere
    5. Oricum o sa aiba succes pentru ca aceasta cartea are foarte multa publicitate

      Ștergere
    6. sa vedem daca prinde ceva la premiile oscar, ca are nominalizari

      Ștergere
  4. nu am cartea, trebuie neaparat sa mi-o cumpar, fiindca sigur o sa imi placa, mai ales ca sunt innebunita dupa clasici! filmul o sa il vad dupa ce citesc cartea

    RăspundețiȘtergere
  5. am vazut si eu filmul si mi-a placut dar nu m-a dat pe spate

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.