Partea intai din Vrajitoarele din Greenwitch de Katharina Gerlach

Okey, am incercat sa traduc primul capitol din Vrajitoarele din Greenwitch si sper ca este bine ^^

Djareet se tara de-a busilea pe covorul rosu. Inima ii batea atat de tare incat era sigur ca putea fi auzita prin toata sala tronului. Distanta de la usile aurii pana la tron era mai lunga decat anticipase, dar instructiile samberlanului fusesera precise. Ignorandu-le insemna moartea. Djareet nu indraznea sa se uite direct la imparatul Ceres. Tot ce putea vedea cat timp se tara pe covor erau baza coloanelor pe langa care trecea si cei patru razboinici care se tarau pe langa el. Praful ii gadila nasul, insa s-a controlat si nu a stranutat.
-Supusii mei, nu va tarati pe pamant precum viermii! Vocea lui Ceres era profunda si clara. Ca de fiecare data cand il auzea, un fior i-a strabatut sira spinarii lui Djareet. Inima ii batea cu atat mai repede cu cat urmarea instructiunile samberlanului care il invatase comportamentul adecvat pentru o intalnire cu imparatul. In fata treptelor care duceau la tron, s-a oprit si si-a ridicat privirea destul cat sa vada cizmele de calarie ale lui Ceres. Nu i-a trebuit sa vada mai mult pentru a-si da seama cum era imparatul. Si-a pus un picior in fata, infipt in pamant si si-a pus mainile pe genunchi in timp ce si-a lasat greutatea pe celalalt picior.
-Victoria noastra este uimitoare. Lumitana, centrul puterii este a noastra. Marea Preoteasa Durimeh, nu mai traieste, a spus Ceres, Maestrul Razboinicior Intunericului Rege peste Luminata si Noul Imparat al Lumilor Celui Ales. Vocea sa a rasunat in sala de parca ar fi avut un public mult mai numeros decat cei cinci soldati care erau ingenunchiati in fata sa. -Multi cred ca avem totul. Dar este oare asa?
Inima lui Djareet batea atat de tare, incat cu greu putea intelege discursul lui Ceres. Asa cum fusese instruit, isi tinea capul in jos cu umilinta. Cu o mana si-a aranjat parul negru sub casca cea neagra. Isi muta greutatea de pe un picior pe altul pentru a putea sa-i vada pe ceilalti razboinici. Era cel mai tanar dintre cei cinci, dar camarazii de lupta pareau la fel de agitati ca si el. Ceres chemase pe cei mai iscusiti dintre luptatori, iar Djareet nu a putut sa creada ca era unul dintre ei. Ceres s-a ridicat de pe tron. Vocea sa a devenit chiar mai puternica de parca ar fi vrut sa acopere toate celelalte zgomote pe care le auzea Djareet.
-Daca intr-adevar am avut succes, unde sunt rasfaturile? Unde este piatra magica a carei menire este sa smulga Insula din Vid? Ceres s-a uitat la oamenii care stateau ingenunchiati in fata lui pe podea. Djareet s-a intrebat daca intr-adevar zvonurile din capitala erau adevarate. Putea Ceres sa-i trimita dupa piatra magica Kososadja? Djareet spera ca da. Cum ar putea mai bne sa-si dovedeasca abilitatile, daca nu i-ar fi adus piatra magica lui Ceres? L-a privit.
Cuvinetele lui Ceres i-au confirmat suspiciunile lui Djareet.
-Durimeh, femeie proasta, ai incercat sa o distrugi. Doar prin lupta mea eroica, piatra a ramas intacta, insa Durmeh s-a aruncat in Vid cu piatra cu tot! Si-a pus mainile pe armura neagra cu argintiu. Silentios, s-a uitat la razboinici. Entuziasmul lui Djareet crestea cu fiecare secunda. Sangele ii vuia in urechi asa ca auzea voceca lui Ceres ca prin ceata.
“Razboinici, voi sunteti alesii mei. Unul dintre voi va gasi Korodsadja! Djareet din Paluma, vino la mine.
Djareet s-a ridicat si s-a tarat pana la scarile din fata tronului. Nu fusese niciodata atat de aprape de rege. Din apropiere, Ceres parea chiar mai mare decat inainte. Se inalta deasupra oricarui barbat pe care Djareet il stia. Parul alb al castei razboinicilor, altadata negru, il facea sa para mult mai batran decat era. Dar focul din ochii sai verzi ii arata adevarata varsta. Drjareet se simtea ca un baietel. S-a fortat sa ramana tacut. Nici nu voia ca Ceres sa vada cat era de entuziasmat. Imaratul a luat o catarama argintie de la armura pieptului sau si a impins-o in Djareet direct in inima.
-Etsi tanar ina ni, dar eroic in batalie. Fii mana mea dreapta de acum inainte. Daca imi aduci Korosadja, iti voi da Paluma si o vei conduce dupa placul inimii. Ia cati oameni ai nevoie.
Cu o voce ragusita, Djareet si-a balbait recunostinta. Se astepta la multe, dar nu la atat de multe. Uimit s-a intors la locul sau si a mai ingenunchiat inca o dara. Ii trenuia mult timp ca sa isi tina sentimentele sub control. Doar cand ultimul razboinic s-a intors la locul sau, Djareet a incetat sa mai tremure. Ceres a pasit in fata si si-a inaltat bratele. +vocea i-a sunat in incapere. Entuzamatai, razboinicii sa-u ridicat.
-Te chem pe tine. Un barbat pentru fiecare deget al mainii mele. Din acest moment, tu etsi mana mea drapta. Tu vei avea succese unde altii au esuat. S-a asezat din nou. Acum mergi si adu-mi Korosadja.

Lectura placuta!