Recenzie: Spulbera-ma (Atingerea lui Juliette #1)

In ziua de azi, cred ca e foarte greu sa mai gasesti carti bune in categoria young adult. Practic, toate sunt la fel: o poveste de iubire care constituie principala idee a cartii, de obicei narata la persoana intai din perspectiva ei si de obicei cu un triunghi amoros care sa mentina lucrurile interesante. Dupa cateva carti, ai senzatia ca le-ai citit pe toate, mai ales pentru ca tipul (sau cei doi) sunt de obicei fie puternici, protectori si complet devotati, fie viciosi, afemeiati, dar cu o parte sensibila care iese la iveala doar in prezenta ei.
Totusi, totusi, exista si exceptii. Spulbera-ma e, din fericire, una dintre ele, si nu din motivele la care va asteptati.


Rezumat:
Juliette nu e un om normal. Asta o stie inca de mica. Atingerea ei e fatala si, imediat ce si-au dat seama, parintii ei au tratat-o ca pe un monstru, nu ca pe o fiica. In cele din urma, a fost luata de acasa si inchisa. De atunci, singura "priveliste" de care a avut parte au fost cei 4 pereti ai celulei ei si mica fereastra. Singurii "prieteni" i-au fost cuvintele pe care le asterne cu zgarcenie pe putna hartie cu putina cerneala pe care o are.
Nici lumea ei nu e una normala. Natura s-a schimbat. Vremea a devenit imprevizibila. Norii nu mai au culoarea care trebuie. Pasarile nu mai zboara. Hrana nu mai e de-ajuns. Lucrurile au devenit atat de scumpe incat nimeni nu si le mai permite. Oamenii mor. Pana cand Restauratia le ofera speranta.
Si lui Juliette ii ofera companie.
Pentru prima data dupa 264 de zile, ea are contact cu o alta fiinta umana atunci cand primeste un coleg de celula. Dar el nu e oricine. In primul rand, e baiat. In al doilea rand, Juliette il cunoaste.
Si lumea ei nu va mai fi niciodata la fel...

My view:
Da, povestea principala nu e salvarea lumii, ci trauma iubirea lui Juliette. Triunghiul amoros e, in mare, la locul lui. Cele doua personaje masculine (sunt doua, dar nu am vrut sa va dau spoilere, de aceea n-am ajuns sa vorbesc si despre al doilea in rezumat) sunt exact cele doua stereotipuri despre care am vorbit in introducere. Povestea e prea concentrata pe iubire ca sa explice cum mi-ar placea destul de detaliat lumea post-dezastru, asa ca nu asta o face diferita.
La o privire superficiala, e o carte ca toate celelalte. Dar apoi incepi s-o citesti. Si, la naiba, e destul foarte incredibil de bine scrisa! Ceea ce imi place la majoritatea cartilor e faptul ca ma fac sa simt ca sunt cu adevarat acolo, ca traiesc alaturi de personaj. Aici e mult, mult mai mult de-atat. Simti cum fiecare cuvant are viata lui, cum fiecare fraza e un tablou cu sute de mii de fatete, de intelesuri, cum fiecare litera e un mic diamant valorificat la intregul lui potential. Nu am talentul lui Tahereh Mafi ca sa va explic cat de frumos fascinant e scrisa cartea, cat de incredibil de diferit e stilul autoarei, cat de mult mi-a placut fiecare pagina din carte.
Nu pot decat sa folosesc cel mai simplu cuvant: Cititi-o! Asa, o sa intelegeti. Chiar daca nu va plac YA-urile, asta merita!

Multumesc pentru aceasta carte sponsorului nostru, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptionale si unde puteti gasi si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.